Benedict al XVI-lea despre evlavia populară: mare patrimoniu al Bisericii, de purificat, niciodată de exclus

(RV - 8 aprilie 2011) Evlavia populară este un „mare patrimoniu al Bisericii”, deoarece permite persoanelor să exprime în mod genuin propria credinţă. Benedict al XVI-lea a reafirmat tema dragă lui în audienţa acordată vineri dimineaţă în Vatican participanţilor la plenara Comisiei Pontificale pentru America Latină. Papa a pus totuşi în gardă împotriva unor posibile derive ce pot contamina expresiile religiozităţii populare.

Gesturi străvechi, semne repetate şi văzute repetându-se din tată în fiu, de la bunic la nepot, ce încălzesc sufletul la focul unor tradiţii care vorbesc despre Dumnezeu, despre Maica Domnului şi despre Sfinţi. O bogăţie de „protejat, de promovat şi, dacă e necesar de purificat, nu a ezitat să o definească Benedict al XVI-lea reflectând asupra unui argument, precum religiozitatea populară, prezent frecvent în magisteriul său. În faţa experţilor Comisiei Pontificale pentru America Latină - reuniţi în aceste zile pentru a discuta despre „impactul pe care îl are evlavia populară în procesul de evanghelizare a continentului - Papa a amintit ceea ce afirmă documentul final al Conferinţei de la Aparecida 2007. Cu acea ocazie, a spus Pontiful, episcopii prezentaseră evlavia populară ca „loc de întâlnire cu Isus Cristos şi un model de a exprima credinţa Bisericii”.

Şi de aceea, manifestările care derivă din ea nu puteau şi nu pot să fie considerate „ca ceva secundar pentru viaţa creştină”:
• “Todas ellas, bien encauzadas y debitamente…Toate acestea, bine orientate şi însoţite în mod adecvat, favorizează o întâlnire rodnică cu Dumnezeu, un intens cult pentru Preasfântul Sacrament, o devoţiune simţită faţă de Fecioara Maria, o afecţiune crescândă pentru Succesorul lui Petru şi conştiinţa de a aparţine la Biserică. Ca toate acestea să poată servi pentru a evangheliza, a împărtăşi credinţa, a-i conduce pe credincioşi la sacramente, a întări legăturile de prietenie şi ale unităţii familiale şi comunitare şi a consolida solidaritatea şi exercitarea carităţii.

În evlavia populară, a observat Benedict al XVI-lea, „există multe expresii de credinţă legate de marile celebrări ale anului liturgic, în care lumea de rând din America Latină îşi reafirmă iubirea” pentru Cristos. Totuşi, a adăugat, trebuie să se acorde atenţie la două lucruri: la credinţa care, nutrită de Biblie şi de rugăciune, trebuie să rămână - a afirmat - „principala sursă a pietăţii populare, astfel ca să nu fie redusă la o simplă expresie culturală a unei anumite regiuni”. Şi apoi la liturgie care, a amintit…
• “…deberá constituir el punto de referenzia…Va trebui să constituie punctul de referinţă pentru a ’canaliza cu luciditate şi prudenţă năzuinţele de rugăciune şi de viaţă carismatică’ care se întâlnesc în evlavia populară; din partea sa evlavia populară, cu valorile sale simbolice şi expresive, va putea furniza Liturgiei unele coordonate pentru o aculturaţie validă şi stimuli pentru un eficient dinamism creator”.

De altfel, a admis Papa, problemele există şi „nu se poate nega” existenţa „unor forme deviate de religiozitate populară care, departe de a favoriza participarea activă la viaţa Bisericii, creează confuzie şi pot favoriza o practică religioasă pur exterioară şi ruptă de o credinţă bine înrădăcinată şi vie lăuntric”. Aici, Benedict al XVI-lea a citat un pasaj din Scrisoarea sa adresată anul trecut seminariştilor:
• “La pietad popular puede derivar hacia…Desigur, evlavia populată tinde spre iraţional, uneori poate şi spre latura exterioară. Cu toate acestea, a o exclude este cu totul greşit. Prin ea, credinţa a intrat în inima oamenilor, a devenit parte a sentimentelor lor, a obiceiurilor lor, a modului lor comun de a simţi şi trăi. De aceea evlavia populară este un mare patrimoniu al Bisericii (…) În mod cert, evlavia populară trebuie să fie mereu purificată, raportată la centru, dar merită iubirea noastră, şi ea ne face pe noi înşine în mod deplin real ’Popor al lui Dumnezeu”.

Aici serviciul audio:

rv/al