Tragedia mării: durerea papei Benedict al XVI-lea. Reluate căutările celor dispăruţi. Din Franţa, reguli mai rigide pentru intrări

(RV - 7 aprilie 2011) Au fost reluate căutările celor dispăruţi, peste 250, implicaţi în tragicul naufragiu al unei ambarcaţiuni petrecut în noaptea de marţi spre miercuri la sud de insula Lampedusa din Marea Maditerană, în apele malteze, dar condiţiile mării rămân prohibitive. Între timp din insulă au fost transferaţi 53 de migranţi salvaţi miercuri. O întâmplare tragică urmărită de Papa cu vie preocupare şi spaimă.

Cu referinţă la acest caz, să ascultăm reflecţia directorului Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi.
• Tragedia morţii în mare a unui mare număr de migranţi care de pe coastele Africii de nord caută să ajungă în Europa l-a mişcat profund pe Sfântul Părinte, care urmăreşte cu participare şi preocupare soarta migranţilor în această perioadă dramatică. Sfântul Părinte şi întreaga Biserică amintesc în rugăciune toate victimele de orice naţionalitate şi condiţie, chiar femei şi copii, care îşi pierd viaţa în teribila călătorie pentru a scăpa de situaţii de sărăcie, sau de nedreptate sau de violenţă de care sunt cumplit chinuite, în căutare de protecţie, primire şi condiţii de viaţă mai umane. Amintim că între victimele acestor tragedii din Mediterană sunt migranţi eritreeni catolici care se găseau în Libia şi participau şi la viaţa comunităţii catolice.

Joi, în Italia s-a desfăşurat la Camera Deputaţilor informaţia din partea ministrului de Interne Roberto Maroni care reafirmă: „Europa nu poate continua să ne lase singuri”. Apoi a anunţat decretul prin care acordă permisul de şedere temporară celor sosiţi în Italia. Din partea sa Franţa a fixat 5 reguli foarte dure pentru gestionarea intrărilor din ţările terţe.

Asupra temei imigraţiei a revenit şi Conferinţa episcopală italiană: „Italia - spun episcopii - riscă să se divizeze în privinţa primirii”.

Continuă polemica privind competenţa operaţiunilor de intervenţie între Italia şi Malta, în timp ce din oraşul sicilian Agrigento se înalţă puternic vocea episcopului, mons. Montenegro: „sunt morţi care apasă pe conştiinţa tuturor, spune prelatul - vina acestui naufragiu - afirmă nu este a mării, ci a indiferenţei şi a unor reguli greşite”. Între timp cei 53 migranţi salvaţi de Garda de coastă italiană au fost transferaţi cu un avion la Brindisi. În ochii lor se vede încă atâta spaimă şi durere din cauza pierderii de rude şi prieteni.

Ministrul de Interne italian a solicitat adoptarea din partea Uniunii Europene de acorduri bilaterale cu ţările nord-africane şi a repetat: „Europa să nu ne lase singuri”.

Un apel presant către comunitatea internaţională vine şi din partea preotului Mussie Zerai, preot eritreean, preşedinte al Agenţiei Abeshia pentru Cooperare şi dezvoltare:
• Dacă comunitatea europeană ne-ar fi ascultat când noi, împreună şi cu episcopul de Tripoli, am lansat apelul de a evacua aceste persoane împreună cu cetăţenii europeni care părăseau Libia, nu am fi aici să numărăm morţii şi dispăruţii. Ceea ce simţim să facem acum este să lansăm un apel pentru un plan de evacuare, deschizând un coridor umanitar fie din Libia, în Tunisia sau în Egiptul de Sud. Există riscul ca aceste persoane, să nu găsească un sprijin, o primire din nici o parte, atunci în disperare vor încerca să treacă marea cu aceste bărci improvizate.

În timp ce Franţa înăspreşte regulile, Conferinţa episcopală italiană reaminteşte importanţa primirii migranţilor şi urează ca ţara să nu se divizeze asupra acestei probleme. Secretarul episcopatului italian, mons. Mariano Crociata notează că ceea ce iese la iveală în acest moment este un exces de frică faţă de străinul aflat în nevoie, pe lângă incapacitatea de a înţelege ce se întâmplă cu adevărat.

În legătură cu această tragedie a mării, Fabio Colagrande l-a intervievat pe mons. Antonio Maria Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor:
• Înainte de toate doresc să exprim profunda mea tristeţe pentru tragicul naugfragiu de ieri, al unei ambarcaţiuni care transporta 250-300 persoane, nimeni cu ştie cu precizie: bărbaţi, femei şi copii în fugă din Africa. Condiţiile rele ale Mării le-au înghiţit visurile ca şi cele ale multor altora care traversează această răscruce a disperării. Din păcate recursul la aceste bărci aflate adesea în mâna unor traficanţi fără scrupule, este alternativa dictată de imposibilitatea de a utiliza alte mijloace, având în vedere faptul că ţările europene au închis graniţele, introducând norme restrictive privind intrările acestor sărmani dizgraţiaţi.

Ce atitudine trebuie să aibă comunitatea creştină în această situaţie? Arhiepiscopul Antonio Maria Vegliò de la Consiliul pentru Migranţi:
• Doresc din nou să fac apel la solidaritate şi primire. Evenimentele din Italia, desigur, pot apărea dramatice, dar sunt într-un anumit context şi nu ar trebui să se exaspereze ceea ce se întâmplă. Italia, este în fond, o mare putere economică, industrială, socială. Deci ar putea avea posibilitatea, cu anumite reguli precise, să înfrunte acest fenomen, care probabil este în creştere. Nu se poate rezolva doar cu legi punitive. Se doreşte ca Europa şi nu doar Italia să ia mai mult situaţia la inimă studiind posibilităţi de rezolvare, noi ca popoare industrializate şi bogate. Se pot expulza, dar vor intra printr-o altă parte. Aceasta este situaţia şi trebuie privită cu realism. Iar Italia, încearcă fie să privească lucrurile cu realism, fie pentru că e ţara cea mai vecină fie că este şi prezenţa Bisericii care caută să se inspire din criteriile Evangheliei în privinţa primirii semenilor. Episcopii italieni se mişcă în acest sens. Sosirea altora poate deranja, desigur, dar nu este creştinesc un anumit egoism: trebuie să ne deschidem şi spre alţii, chiar politic vorbind pentru este un fenomen ce nu se poate opri.

Aici serviciul audio:
rv/al