Audienţa generală. Apel al Papei pentru Coasta de Fildeş şi Libia: violenţa şi ura
sunt întotdeauna o înfrângere. Cateheză, dedicată Sf. Tereza din Lisieux: Iubirea
are un chip, este Isus
(RV - 6 aprilie 2011) Benedict al XVI-lea este “îngrijorat” din cauza dramelor
pe care în aceste zile le trăiesc populaţiile din Coasta de Fildeş şi din Libia
şi cere părţilor în cauză să facă „operă de pacificare şi de dialog”.
Apelul a fost lansat la încheierea audienţei generale de miercuri dimineaţă în
Piaţa Sfântul Petru, ţinută în prezenţa a circa 20 de mii de persoane, în timpul căreia
Papa a prezentat figura Sfintei Tereza din Lisieux sau Tereza a Pruncului Isus şi
a Sfintei Feţe, care „a trăit în această lume doar 24 de ani, la sfârşitul secolului
al XIX-lea, ducând o viaţă foarte simplă şi ascunsă, dar care după moarte şi publicarea
scrierilor sale, a devenit una dintre sfintele cele mai cunoscute şi iubite”.
Cine
face să vorbească armele pentru a obţine o victorie a pierdut deja, deoarece recursul
la violenţă „este întotdeauna o înfrângere”. A fost peremptoriu Benedict al XVI-lea
în a îndemna la pace pe cei care în acest moment alimentează ura în Libia şi în Coasta
de Fildeş: • Pe lângă aceasta, urez ca cardinalul Turkson, pe
care îl însărcinasem să se ducă în Coasta de Fildeş pentru a
manifesta solidaritatea mea săpoată intra curând în ţară.
Mă rog pentru victime şi sunt aproape de toţi cei care suferă. Violenţa
şi ura sunt întotdeaunao înfrângere! De aceea adresez un nou şisincer apel tuturor părţilor în cauză, pentru ca să se înceapă lucrarea de
pacificare şi de dialog şi să se evite alte vărsări de sânge.
Preocuparea
pentru situaţia celor două State africane fusese precedată de pasiunea care a însufleţit
cuvintele Pontifului în a vorbi despre una din cele mai iubite sfinte ale lumii, Tereza
din Lisieux. Suflet pasionat fără măsură pentru Cristos dar şi pentru orice persoană,
de la preoţi la cei îndepărtaţi de ale credinţei, Sfânta carmelită a „luminat întreaga
Biserică cu profunda sa învăţătură spirituală”, a spus Pontiful. La fel ca în alte
ocazii, Papa a povestit în linii mari viaţa protagonistei reflecţiei sale. Dar în
acest caz, a descrie istoria unei Sfinte devenită celebră datorită autobiografiei
sale „Istoria unui suflet”, a dat catehezei un gust şi o tonalitate specială.
Plecând
de la aceste pagini-capodoperă, Papa a îndemnat imediat: • Este o carte
care a avut imediat un enorm succes, a fost tradusă în multe limbi şi răspândită în
toată lumea. Aş vrea să vă invit să redescoperiţi această mică-mare comoară,
acest luminos comentariu al Evangheliei pe deplin trăită! Istoria
unui suflet, într-adevăr, este o minunată istorie de Iubire, povestită cu o atare
autenticitate, simplicitate şi prospeţime încât cititorul nu poate să nu rămână fascinat!
Dar care este această iubire care a umplut toată viaţa Terezei, din copilărie până
la moarte? Dragi prieteni, această Iubire are un Chip, are un Nume, este Isus!
Din
har în har, Tereza ajunge să aleagă conventul după ce a descoperit forţa iubirii sale
pentru Cel Răstignit, şi certitudinea că rugăciunile sale nu rămân neascultate, nici
chiar când imploră milă pentru un criminal împietrit, cum i s-a întâmplat să facă
la vârsta de doar 14 ani. Aici Papa a observat: • Este cea dintâi şi
fundamentală experienţă de maternitate spirituală: ’Aveam o atât de
mare încredere în Milostivirea Infinită a lui Isus’, scrie. Cu Maria Preasfântă,
tânăra Tereza iubeşte, crede şi speră cu ’o inimă de mamă’.
Adolescentă
şi deja mamă spirituală. Experienţa vieţii claustrale a Carmelului începe pentru ea
la 15 ani, având dispensa papei Leon al XIII-lea. În ziua profesiunii sale călugăreşti,
Tereza este o ’mireasă’ a lui Cristos complet iradiantă: • În aceeaşi
zi, Sfânta scrie o rugăciune ce indică toată orientarea vieţii sale: îi cere lui Isus
darul Iubirii sale infinite, de a fi cea mai mică, şi mai ales cere mântuirea
tuturor oamenilor: ’Ca nici un suflet să nu fie condamnat azi’.
În
Carmelul (mănăstire carmelită) din Lisieux devine o călăuză, o „expertă în ştiinţa”
dăruirii de sine iar Ioan Paul al II-lea la aceasta se gândea când a proclamat-o Doctor
sau Învăţătoare a Bisericii în 1997. Şi aici, Benedict al XVI-lea s-a adresat doctorilor
de azi, teologilor, invitându-i să aibă măreţia umilinţei Sfintei Tereza: •
Cu umilinţă şi dragoste, cu credinţă şi speranţă, Tereza intră continuu în
inima Sfintei Scripturi care cuprinde Misterul lui Cristos. Iar atare
lectură a Bibliei, nutrită de ştiinţa iubirii, nu se opune ştiinţei academice.
Ştiinţa sfinţilor, de fapt, despre care ea însăşi vorbeşte în ultima pagină
a Istoriei unui suflet, este ştiinţa cea mai înaltă.
Un suflet de foc nu
poate decât să ardă, să parcurgă repede etapele care poartă la sfinţenie. În nouă
ani, Tereza trasează acea „cale mică” în care străluceşte măreţia sa. „Încercarea
foarte dureroasă a credinţei” şi declinul sănătăţii pe care le trăieşte începând din
1896, anul dinaintea morţii, nu sting - a amintit Benedict al XVI-lea - „dragostea
sa amabilă şi zâmbitoare”. „Bucuria mea este să Te iubesc”, scrie Tereza referindu-se
la Isus, şi acesta este „secretul”fericirii sale, a spus Papa.
O iubire infinită
pentru Cristos unită cu o exemplară încredere în milostivirea sa: • Încredere
şi Iubire sunt deci punctul final al povestirii vieţii sale, două cuvinte care asemenea
unor faruri au luminat tot drumul său de sfinţenie, pentru a-i putea călăuzi şi pe
alţii ’pe însăşi mica sa cale de încredere şi de iubire’
a copilăriei spirituale.
Între saluturile adresate grupurilor prezente
la audienţa generală, Benedict al XVI-lea a adresat unul în engleză delegaţiei Colegiului
de Apărare NATO şi altul unui numeros grup de credincioşi legaţi de o puternică devoţiune
faţă de Sanctuarul Preasfintei Treimi din Vallepietra, nu departe de Subiaco. „Mult
iubiţilor - mulţumindu-vă pentru prezenţa voastră - a spus Pontiful - vă îndemn să
păstraţi vie tradiţia pelerinajului la acest sanctuar, atât de înrădăcinată în ţinutul
vostru.
Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, s-a cântat rugăciunea
Tatăl nostru în limba latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii,
aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a
invocat binecuvântarea sa apostolică, extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea
undelor o primesc în spirit de credinţă.