Papa duminică la "Angelus" comentează evanghelia "Orbului din naştere" în perspectiva tainei Botezului; aminteşte aniversare morţii lui Ioan Paul al II-lea

(RV - 3 aprilie 2011) La întâlnirea duminicală pentru recitarea antifonului marian "Angelus" împreună cu miile de credincioşi, romani şi pelerini, papa Benedict al XVI-lea a rostit această alocuţiune inspirată din minunea "Orbului din naştere" vindecat de Isus, evanghelie proclamată în cea de-a patra duminică din Postul Mare:

Iată textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:


Iubiţi fraţi şi surori, itinerarul Postului Mare pe care îl trăim este un special timp de har în care putem simţi darul bunăvoinţei Domnului faţă de noi. Liturghia acestei duminici, denumită „Laetare”, invită să ne veselim, să ne bucurăm, aşa cum proclamă antifonul de intrare al celebrării euharistice: „Bucură-te, Ierusalime, adunaţi-vă, toţi cei care-l iubiţi; bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, cei care aţi fost întristaţi, ca să tresăltaţi şi să vă îndestulaţi din belşugul mângâierilor sale (Cf Is 66,10-11). Care este motivul profund al acestei bucurii? Ni-l spune Evanghelia de azi, în care Isus vindecă un om orb din naştere. Întrebarea pe care Isus i-a adresează celui care era orb constituie culmea povestirii: „„Crezi tu în Fiul omului?” (In 9,35). Omul acela recunoaşte semnul înfăptuit de Isus şi trece de la lumina ochilor la lumina credinţei:„Cred, Doamne”(In 9,38). Trebuie evidenţiat cum o persoană simplă şi sinceră, în mod treptat, face un drum de credinţă: într-un prim moment îl întâlneşte pe Isus ca un „om” între alţii, apoi îl consideră un „profet”, în fine ochii săi se deschid şi îl proclamă „Domn”. În opoziţie cu credinţa orbului vindecat este împietrirea inimii fariseilor care nu vor să accepta minunea, pentru refuză să-l primească pe Isus ca Mesia. Mulţimea, în schimb, se opreşte să discute despre cele întâmplate şi rămâne distantă şi indiferentă. Chiar şi părinţii orbului sunt învinşi de frica judecăţii altora.

Şi noi, ce atitudine asumăm în faţa lui Isus? Şi noi din cauza păcatului lui Adam ne-am născut „orbi”, dar în izvorul botezului am fost iluminaţi de harul lui Cristos. Păcatul rănise umanitatea sortind-o întunericului morţii, dar în Cristos străluceşte noutatea vieţii şi ţinta la care suntem chemaţi. În el, reînvigoraţi de Duhul Sfânt primim forţa de a învinge răul şi face binele. Într-adevăr, viaţa creştină este o continuă conformare cu Cristos, imaginea omului nou, pentru a ajunge la deplina comuniune cu Dumnezeu. Domnul Isus este „lumina lumii” (In 8,12), deoarece în el „străluceşte cunoaşterea slavei lui Dumnezeu” (2Cor 4,6) care continuă să dezvăluie în urzeala complicată a istoriei care este sensul existenţei omeneşti. În ritul Botezului, consemnarea lumânării, aprinsă de la marea lumânare pascală simbol al lui Cristos Înviat, este un semn care ajută la a întrevede ceea ce se întâmplă în Sacrament. Când viaţa noastră se lasă luminată de misterul lui Cristos, trăieşte bucuria de a fi eliberată de tot ceea ce îi ameninţă deplina realizare. În aceste zile care ne pregătesc la Paşti să retrăim în noi darul primit în Botez, acea flacără care uneori riscă să fie sufocată. Să o alimentăm cu rugăciunea şi cu dragostea faţă de aproapele.

Fecioarei Maria, Mama Bisericii, să-i încredinţăm drumul Postului Mare, pentru ca toţi să-l poată întâlni pe Cristos, Mântuitorul lumii.

După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu miile de pelerini prezenţi duminică în Piaţa Sfântului Petru reuniţi la amiază pentru a asculta cuvântul de învăţătură şi a se ruga împreună, papa Benedict al aminti aniversarea morţii predecesorului său, viitorul Fericit Ioan Paul al II-lea.


Dragi fraţi şi surori, ieri (sâmbătă 2 aprilie) era cea de-a şasea aniversare a morţii iubitului meu predecesor, Venerabilul Ioan Paul al II-lea. Pentru motivul apropiatei sale beatificări, nu am celebrat tradiţionala Liturghie de pomenire pentru el, dar l-am amintit cu afecţiune în rugăciune, cum cred ca voi toţi. În timp ce, prin drumul Postului Mare, ne pregătim la sărbătoarea Paştelui, ne apropiem cu bucurie şi de ziua în care îl vom putea venera ca Fericit pe acest mare Pontif şi Martor al lui Cristos, să ne încredinţăm încă mai mult mijlocirii sale

rv/al