Violenţa omului asupra omului este o ofensă foarte gravă adusă lui Dumnezeu: Papa la mausoleul „Fosse Ardeatine” din Roma

(RV -27 martie 2011) „Spiritul omenesc rămâne liber chiar în condiţiile cele mai dure”: a spus papa Benedict al XVI-lea care duminică dimineaţă s-a aflat în vizită la mausoleul „Fosse Ardeatine” din Roma, la 3 zile după cea de-a 67-a aniversare a masacrului din 24 martie 1944, fiind invitat de Asociaţia Naţională dintre Familiile Italiene ale Martirilor căzuţi pentru libertatea patriei.

Pentru noi s-a aflat Rosario Tornnolone:
• O mulţime tăcută, adunată în piaţa din faţa Mausolelului Foselor Ardeatine l-a primit pe Pontif. Înainte de vizita sa, Sfântul Părinte s-a oprit îndelung cu aceste persoane, pentru un salut, un cuvânt, o strângere de mână unei femei în vârstă, o mângâiere pe capul unui copil. Înainte de a intra în Mausoleu, Benedict al XVI-lea a oferit un coş cu trandafiri roşi care a fost pus în faţa plăcii de marmură ce aminteşte masacrul. Însoţit, între alţii, de cardinalul Andrea Cordero Lanza de Montezemolo, fiu al uneia dintre victime ale masacrului, de cardinalul Agostino Vallini, vicarul general pentru dieceza Romei, de doamna Rosina Stame, preşedinta Asociaţiei Naţionale dintre Familiile Italiene ale Martirilor căzuţi pentru libertatea Patriei, şi de şef-rabinul Romei, Riccardo Di Segni, Papa a intrat în interiorul mausoleului şi s-a îngenuncheat în rugăciune tăcută în faţa mormintelor celor 335 de victime. Şef-rabinul Romei, Riccardo Di Segni a recitat apoi în ebraică Psalmul 129, „De pofundis - Dintru adâncuri” iar Benedict al XVI-lea a recitat în italiană psalmul 23: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”.

Papa s-a oprit apoi în faţa a trei morminte: cel al tatălui cardinalului Cordero Lanza di Montezemolo, cel al preotului Pietro Pappagallo, care a colaborat intens la lupta clandestină şi s-a străduit mult pentru ajutorul evreilor, antifascişti şi persecutaţi, şi cel al lui Alberto Funaro, aparţinând unei familii evreieşti care a suferit pierderea a două dintre rude la Fosele Ardeatine şi a altor 20 la Auschwitz.

La ieşirea din mausoleu, în piaţa unde erau adunaţi credincioşii, între care multe din rudele victimelor, Papa a adresat celor prezenţi un scurt discurs, plecând de la mărturiile a două victime:

• „Cred în Dumnezeu şi în Italia/ cred în învierea/ martirilor şi a eroilor/ cred în renaşterea/ patriei şi în libertatea poporului”, Aceste cuvinte au fost gravate pe peretele unei celule de tortură, în Via Tasso, din Roma, în timpul ocupaţiei naziste. Sunt testamentul unei persoane necunoscute, care în acea celulă a fost închisă şi demonstrează că spiritul uman rămâne liber chiar în condiţiile cele mai dure. Cine a scris aceste cuvinte a făcut-o numai din convingerea intimă, ca mărturie extremă a adevărului crezut, care face regal sufletul omenesc chiar în înjosirea extremă. Fiecare om este chemat să realizeze în acest mod propria demnitate: mărturisind acel adevăr pe care îl recunoaşte cu propria conştiinţă.

O altă mărturie m-a impresionat, şi aceasta a fost găsită chiar în Fosele Ardeatine. O foaie de hârtie pe care un căzut scrisese: „Dumnezeule marele meu Tată, noi te rugăm pentru ca tu să poţi proteja evreii de persecuţiile barbare”. În acel moment atât de tragic, atât de inuman, în inima acelei persoane era invocaţia cea mai înaltă: „Dumnezeule, marele meu Tată”. Părinte al tuturor! Da, oriunde ar fi, în orice continent, la orice popor ar aparţine, omul este fiu al acelui Tată care este în ceruri, este frate al tuturor în umanitate. Dar a fi fiu şi frate nu este de la sine înţeles. O dovedesc din păcate şi Fosele Ardeatine. Trebuie să o voim, trebuie să spunem da binelui şi nu răului.

Ieşind din mausoleu, punând semnătura în Cartea vizitatorilor iluştri, Papa a adăugat un verset din Psalmul 23: „Non timebo, quia Tu mecum es - Nu mă voi teme, căci Tu eşti cu mine”.

Aici serviciul audio:

rv/al