În amintirea episcopului Oscar Romero, a XIX-a Zi de rugăciune şi post pentru misionarii martiri

(RV - 24 martie 2011) Se celebrează pe 24 martie „Ziua de rugăciune şi post pentru misionarii martiri”, având anul acesta ca temă „Rămâneţi în spranţă”. Biserica se reculege în jurul celor care şi-au sacrificat viaţa pentru mărturisirea Evangheliei şi aminteşte în special lucrătorii pastorală ucişi în 2010. Data corespunde aniversării uciderii arhiepiscopului de San Salvador, mons. Oscar Arnulfo Romero, petrecută pe 24 martie 1980. Numeroase sunt celebrările şi iniţiativele în ţara central-americană pentru a celebra cea de-a 31-a aniversare a morţii păstorului. Şi preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a adus omagiu la mormântul mons. Romero, la încheierea recentei sale vizite în El Salvador. În cinstea episcopului Romero, anul trecut ONU a proclamat ziua de 24 martie „Ziua internaţională pentru dreptul la adevăr”.

În acea zi de 24 martie 1980 sângele lui Cristos şi sângele lui Oscar Romero, arhiepiscop de San Salvador, au fost una. Gloanţele l-au lovit în inimă, în momentul în care ridica potirul consacrat la Sfânta Liturghie. Asasinat la vârsta de 63 de ani, în timpul Liturghiei celebrate în capela unui spital din periferia capitalei, unii îl amintesc şi astăzi ca păstor care deranjează. Pe cine? Desigur nu pe cei săraci şi marginalizaţi; nu pe cei care în acea ţară frământată, sperau ca Crucea lui Cristos să devină semn de speranţă, siguranţa unei noi şi mai mari demnităţi.

Dar ce reprezintă astăzi mons. Romero pentru Biserică şi pentru poorul din El Salvador? Răspunde Roberto Morozzo Della Rocca, exponent al Comunităţii Sfântul Egidiu din Roma şi biograf al regretatului prelat.
• Mons. Romero este într-adevăr un episcop martir. Un episcop păstor şi un martir. Episcop, este identitatea sa; Păstor, caracteristica sa Nu era un teolog, nu un om politic, nu o figură legată de activităţi seculare. Este un martir pentru că a murit pe altar şi a fost ucis pentru că îi apăra pe cei săraci în baza unei alegeri de credinţă. Este salvadorianul cel mai renumit din istoria ţării sale, poate unicul care a atins faima mondială, atât în viaţă cât şi azi după 31 de ani de la moarte.