Demarată la Paris „Curtea Neamurilor”. Benedict al XVI-lea: dialogaţi cu cei care îl caută pe Dumnezeul necunoscut

(RV - 24 martie 2011) A luat startul, joi după amiază la Paris, iniţiativa „Curtea Neamurilor”, promovată de cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii. Este vorba de un proiect pentru dialogul cu cei care nu cred, inspirat şi voit mult de papa Benedict al XVI-lea, care a vorbit despre el pentru prima dată în discursul său către Curia Romană din 21 decembrie 2009.

Reparcurgem câteva pasaje mai reprezentative ale acelei intervenţii în serviciul lui Alessandro Gisotti, de la redacţia noastră centrală.
• E nevoie de un nou spaţiu pentru a dialoga cu cei care nu cred şi care caută să se apropie de Dumnezeu. Benedict al XVI-lea lansează provocarea, care este deja un proiect, vorbind membrilor Curiei Romane în cadrul întâlnirii pentru schimbul urărilor de Crăciun 2009. Papa aminteşte cu bucurie călătoria sa apostolică în Republica Cehă. O ţară, a observat, cu o majoritate de agnostici şi atei şi care totuşi au urmărit cu cordialitate şi prietenie momentele intense ale vizitei papale.

De aici vine reflecţia Pontifului care lărgeşte orizontul de la Praga la lumea întreagă şi la timpul în care trăim:
• Consider important mai ales faptul că şi persoanele care se consideră agnostice sau atee, trebuie să stea la inima noastră, ca unii care cred. Când vorbim despre o nouă evanghelizare, aceste persoane poate se sperie. Nu vor să se vadă pe ele ca obiect de misiune, nici să renunţe la libertatea lor de gândire şi de voinţă. Dar întrebarea cu privire la Dumnezeu rămâne totuşi prezentă şi pentru ei, chiar dacă nu pot crede în caracterul concret al atenţiei sale pentru noi.

În 2008 înfruntă subiectul la Paris şi cu el, cultura occidentală. Un discurs ţinut de Benedict al XVI-lea la Colegiul Bernardinilor, care va fi un cadru important şi pentru demararea proiectului „Curtea Neamurilor” în cele două zile din capitala Franţei. Papa subliniază deci cât de mult această căutare de Dumnezeu „quaerere Deum” este fundamentală ca prim pas al evanghelizării:
• Trebuie să ne preocupăm ca omul să nu lase deoparte chestiunea asupra lui Dumnezeu ca chestiune esenţială a existenţei sale. A ne preocupa ca el să accepte atare chestiune şi nostalgia ce se ascunde în ea.

Benedict al XVI-lea se referă deci la un cuvânt al lui Isus care, reluându-l pe profetul Isaia, urează ca Templul din Ierusalim să „fie o casă de rugăciune pentru toate popoarele”. El, explică Papa, se gândea la aşa zisa „Curte a neamurilor”, spaţiul liber „de rugăciune pentru toate popoarele”. Atenţia, adaugă, mergea „la persoane care îl cunosc pe Dumnezeu, spre a spune astfel, doar de departe”.

Un spaţiu, este provocarea lansată de Papa, pe care Biserica este chemată azi să-l deschidă din nou:
• Eu mă gândesc că Biserica ar trebui şi astăzi să deschidă un fel de ’curte a păgânilor’, a neamurilor unde oamenii să poată într-un mod oarecare să se prindă de Dumnezeu, fără a-l cunoaşte şi înainte de a fi găsit accesul la misterul său, în serviciul căruia stă viaţa internă a Bisericii. La dialogul cu religiile trebuie astăzi să se adauge în primul rând dialogul cu cei pentru care religia este un lucru extern, cărora Dumnezeu le este necunoscut şi care, cu toate acestea, nu ar vrea să rămână simplu fără Dumnezeu, dar să se apropie de el cel puţin ca de Necunoscut.

Deci, joi după amiază, 24 martie, a început la Paris manifestarea de două zile, cu evenimente în diferite sedii despre „Iluminism, religie, raţiune comună”.

Asupra acestui prim eveniment al „Curţii Neamurilor”, din Paris unul dintre trimişii noştri Jean Charles Putzolu:
• S-a vorbit mult despre criză financiară, despre criză economică în consecinţă despre criză socială. Dar la originea a toate acestea, trebuie avut în vedere că Franţa, şi nu numai, trece printr-o profundă criză de valori. Şi tocmai în acest context se înscrie iniţiativa Consiliului Pontifical al Culturii, care va fi o structură permanentă cu sediul în Vatican, dar pentru care a fost aleasă Franţa pentru lansare. Şi iată-ne, deci, la Paris care de joi după amiază 24 până vineri seară 25 martie găzduieşte „Curtea Neamurilor”. Voită, cum s-a spus deja, de Benedict al XVI-lea această „Curte” este un spaţiu de întâlnire şi de dialog cu cei care nu cred. În trei locuri simbolice ale capitalei franceze, s-au desfăşurat diferitele etape ale inaugurării. Joi după amiază, sediul UNESCO a găzduit prima întâlnire. UNESCO care este, face să amintim, un loc privilegiat de dialog intercultural. Aici, după salutul de bun venit adresat de directoarea generală a UNESCO, Irina Bukova, cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii, a deschis dialogul şi a pus primele întrebări: Cum să trăim împreună în dreptate şi libertate? Nu este oare urgent să dialogheze între ei creştini şi oameni de bunăvoinţă? A revenit apoi altor personalităţi să dea mărturie prin propria experienţă, sau cu propriile competenţe. Între aceştia, ex prim ministrul italian, Giuliano Amato, ambasadoarea Marocului la UNESCO, doamna Aziza Bennani şi mai departe ambasadorul Republicii Cehe în Franţa, Pavel Fisher şi canadianul Jean Venier, întemeietorul realităţii de recuperare socială „Arca”. Instaurarea unui dialog cu cei care nu cred pentru a oferi o altă viziune despre a trăi împreună: un dialog în care este de mută vreme angajat Robert Leblanc.

Preşedintele întreprinzătorilor creştini francezi afirma în urmă cu câteva zile că întreprinderile conduse de întreprinzători creştini ar putea fi considerate el însele „Curţi ale neamurilor”…
• “Dans une entreprise, il y a des croyants et des non-croyants …” Într-o întreprindere sunt prezenţi credincioşi şi alţii care nu cred, şi mă gândesc că iniţiativa « Curtea Neamurilor » datorită unei puternice intuiţii, dar apoi vom vedea care vor fi rezultatele, vrea să sublinieze necesitatea de a deschide un dialog. Întreprinderile noastre sunt deja locuri de întâlnire şi de dialog. În orice caz, cred că responsabilitatea noastră de întreprinzători creştini este să valorizăm persoanele din cadrul întreprinderii. Suntem aici, da, pentru creşterea economică a întreprinderii, dar această creştere, după părerea mea, trece prin deplina realizare a persoanelor care fac parte din ea. Şi nu este contradicţie între idealişti interesaţi de valorizarea persoanelor, pe de o parte, şi pe de alta, lume interesată doar de rezultatele economice. Personal, cred că aceste două aspecte trebuie să stea împreună.

Aici serviciul audio: