Scrisoarea card. Sandri pentru colecta din Vinerea Sfântă: creştini din Ţara Sfântă
nu vă resemnaţi mulţumindu-vă cu lipsa păcii
(RV - 21 martie 2011) Ţara Sfântă are nevoie să spere în instaurarea păcii: subliniază
cardinalul Leonardo Sandri în Scrisoarea pentru Colecta din Vinerea Sfântă, publicată
luni 21 martie. Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale îndeamnă credincioşii
să se alăture Papei pentru a-i încuraja, spiritual şi material, pe creştinii din Orientul
Mijlociu, care trăiesc actualitatea martirajului şi absenţa păcii.
Ţara Sfântă
„aşteaptă fraternitatea Bisericii universale şi doreşte să răspundă prin împărtăşirea
experienţei de har şi de suferinţă care îi marchează drumul”: scrie acelaşi cardinal
Sandri, subliniind datoria de solidaritate, o angajare ce datează din epoca apostolică.
Cardinalul exprimă „durerea din cauza intensificării violenţelor faţă de creştini
în regiunile orientale, ale căror consecinţe se simt puternic în Ţara Sfântă”. Creştinii
din Orient, constată cu amărăciune, „trăiesc actualitatea martiriului şi suferă din
cauza instabilităţii sau absenţa păcii”. Unele semne pozitive, continuă, nu sunt suficiente,
de fapt, „să inverseze dureroasa tendinţă a emigrării creştinilor, care sărăceşte
întreaga zonă de forţele vitale constituite de tinerele generaţii”.
Scrisoarea
îndeamnă deci credincioşii să se alăture „Sfântului Părinte pentru a încuraja creştinii
din Ierusalim, Israel şi Palestina, din Iordania şi din ţările orientale din jur,
chiar cu cuvintele sale: „Nu trebuie niciodată să ne resemnăm în faţa situaţiei de
lipsă de pace. Pacea este posibilă. Pacea este urgentă”. Apelul la strângerea colectei,
aminteşte. „se înscrie în cauza păcii, pentru care fraţii şi surorile din Ţara Sfântă
doresc să se facă instrumente potrivit în mâinile Domnului”, pentru binele populaţiilor.
Congregaţia pentru Bisericile Orientale, adaugă cardinalul Sandri, „se face purtător
de cuvânt al necesităţilor pastorale, educative, de asistenţă şi caritate” ale Bisericilor
din Orientul Mijlociu. Mulţumită solidarităţii universale, se citeşte în Scrisoare,
aceste Biserici „vor rămâne inserate în suferinţele şi în speranţele respectivelor
popoare”, „vor apăra drepturile şi îndatoririle persoanelor individuale şi ale comunităţilor
începând de la exerciţiul personal şi public al libertăţii religioase” şi „se vor
plasa alături de cei săraci, fără nici o deosebire, contribuind la promovarea socială
al Orientului Mijlociu”.