Papa la rugăciunea "Angelus": alocuţiune despre misterul "Schimbării la Faţă"; apel
pentru situaţia din Libia şi regiunea nord-africană
(RV - 20 martie 2011) Iubiţi fraţi şi surori, mulţumesc Domnului care mi-a dat
să trăiesc în zilele trecute Exerciţiile spirituale, şi sunt recunoscător celor care
mi-au fost aproape cu rugăciunea lor. Duminica de azi, a doua din
Postul Mare, este numită a Schimbării la Faţă, deoarece Evanghelia povesteşte acest
mister din viaţa lui Cristos. El, după ce le-a prevestit ucenicilor patima sa, „i-a
luat cu sine pe Petru, Iacob şi Ioan fratele său şi i-a dus la o parte, pe un munte
înalt. Acolo s-a schimbat la faţă înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele, iar
hainele lui au devenit albe ca lumina” (Mt 17, 1-2). Potrivit simţurilor, lumina
soarelui este cea mai intensă care se cunoaşte în natură, dar, potrivit spiritului,
ucenicii au văzut pentru scurt timp, o strălucire încă şi mai intensă, cea a slavei
divine a lui Isus, care luminează întreaga istorie a mântuirii. Sfântul Maxim Mărturisitorul
afirmă că „hainele devenite albe purtau simbolul cuvintelor Sfintei Scripturi, care
deveneau clare şi transparente şi luminoase” (Ambiguum 10: PG 91, 1128 B).
Spune
Evanghelia că alături de Isus transfigurat, „li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de
vorbă cu el” (Mt 17,3); Moise şi Ilie, figura Legii şi a Profeţilor. Atunci
Petru, extaziat a exclamat: "Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, să facem aici
trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie" (Mt 17,4).
Dar Sfântul Augustin comentează spunând că noi avem doar o singură locuinţă: Cristos;
El „este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt al lui Dumnezeu în Lege, Cuvânt al lui Dumnezeu
în Profeţi” (Sermo De Verbis Ev. 78,3: PL 38, 491). De fapt, însuşi Tată proclamă:
"Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l
ascultaţi!" (Mt 17,5).
Schimbarea la faţă nu este o schimbare a lui
Isus, dar este revelarea dumnezeirii sale, „întrepătrunderea fiinţei sale cu Dumnezeu,
care devine pură lumină. În fiinţa sa una cu Tatăl, Isus însuşi este Lumină din Lumină
(Gesù di Nazaret, Milano 2007, 357). Petru, Iacob şi Ioan, contemplând divinitatea
Domnului, sunt pregătiţi să înfrunte scandalul crucii, cum se cântă într-un imn străvechi:
„Schimbatu-te-ai la faţă pe munte, Cristoase Dumnezeule, şi ucenicii tăi, pe cât puteau
cuprinde, au văzut mărirea ta: ca, atunci când te vor vedea răstignit, să înţeleagă
că Patima ta era de bunăvoie şi să vestească lumii că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui”
(Κοντάκιον είς τήν Μεταμόρφωσιν, in: Μηναια, t. 6, Roma 1901,
341).
Dragi prieteni, să ne facem părtaşi şi noi de această viziune şi de acest
dar suprafiresc, acordând spaţiu rugăciunii şi ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
În afară de aceasta, mai ales în acest timp al Postului Mare, vă îndemn, cum scrie
Slujitorul lui Dumnezeu, Paul al VI-lea, „să răspundeţi la porunca divină a pocăinţei
prin unele acte de bunăvoie în afara renunţărilor impuse de greutatea vieţii zilnice”
(Cost. ap. Pænitemini, 17 februarie 1966, III, c: AAS 58 [1966], 182).
Să
o invocăm pe Fecioara Maria, pentru ca să ne ajute să-l ascultăm şi să-l urmăm mereu
pe Domnul Isus, până la patima şi crucea sa, pentru a lua parte şi la slava sa.
După
recitarea rugăciunii „Angelus” şi înainte de saluturile în diferite
limbi, papa Benedict a lansat un apel referitor la situaţia din Libia şi nordul Africii.
„În
zilele trecute, ştirile îngrijorătoare care soseau din Libia au trezit şi în mine
o vie trepidaţie şi temeri. Am făcut pentru aceasta o rugăciune specială
la Domnul în timpul săptămânii de Exerciţii spirituale.
Urmăresc acum
ultimele evenimente cu mare îngrijorare, mă rog pentru cei care sunt implicaţi în
dramatica situaţie a acelei ţării şi adresez un presant apel celor care au responsabilităţi
politice şi militare, pentru a să aibă la inimă, înainte de toate, nevătămarea şi
siguranţa cetăţenilor şi să garanteze accesul ajutoarelor umanitare.
Populaţiei
doresc să-i dau asigurarea apropierii mele profunde, în timp ce cer de la Dumnezeu
ca un orizont de pace şi de concordie să apară cât mai repede
asupra Libiei şi a întregii regiuni nord-africane.