MAE salută decizia CEDO în cazul expunerii crucifixurilor în şcolile publice
(RV - 20 martie 2011) România - Prin hotărârea din data de 18 martie 2011, pronunţată
în cauza Lautsi şi alţii împotriva Italiei, referitoare la expunerea crucifixurilor
în şcolile publice, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a constatat
că prezenţa acestora în şcolile publice nu conduce la încălcarea dreptului la educaţie.
Acest drept este garantat de articolul 2 din Protocolul adiţional nr.
1. Totodată, Marea Cameră a considerat că nu se ridică nici o problemă distinctă în
privinţa libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie, garantate de articolul
9 din Convenţie.
În această cauză, România a intervenit, criticând hotărârea
iniţială a Curţii (din 3 noiembrie 2009), care constata încălcarea dreptului la educaţie
precum şi la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, ca urmare a expunerii
obligatorii a crucifixurilor în sălile de clasă din şcolile publice.
Pentru
a pronunţa hotărârea, Curtea, în acord cu observaţiile formulate de Guvernul României,
a avut în vedere faptul că statele se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea
ce priveşte concilierea sarcinilor asumate de acestea în domeniul educaţiei, cu dreptul
părinţilor ca educaţia copiilor lor să se facă în conformitate cu convingerile lor
religioase şi filozofice.
Sub acest aspect, Curtea a precizat că respectă deciziile
pe care le iau statele în acest domeniu, cu condiţia ca măsurile astfel adoptate să
nu constituie o formă de îndoctrinare. În plus, având în vedere locul preponderent
pe care îl ocupă o anumită religie în istoria unei ţări, Curtea a remarcat că acordarea
unui spaţiu mai larg acestei religii în cadrul programelor şcolare nu poate fi considerată
o formă de îndoctrinare.
În plus, s-a subliniat că nu există indicii conform
cărora autorităţile naţionale s-ar fi arătat intolerante faţă de elevii care aveau
alte convingeri religioase, faţă de atei sau faţă de elevii care aveau credinţe filozofice
neasociate niciunei religii. De asemenea, Curtea şi-a întemeiat hotărârea pe faptul
că reclamanta, în calitate de părinte, şi-a păstrat intact dreptul de a-şi educa copiii
în conformitate cu propriile sale convingeri filozofice.
În cadrul observaţiilor
sale, Guvernul României a subliniat că prezenţa simbolurilor religioase în şcoli este
o chestiune sensibilă, de unde decurge necesitatea de a se recunoaşte statelor o marjă
de apreciere largă în acest domeniu, principiu de care nu s-a ţinut cont.
Guvernul
României a considerat că recomandarea făcută statului italian în sensul îndepărtării
simbolurilor religioase din şcolile publice ar putea contraveni obligaţiei de neutralitate
a statului, echivalând cu suprimarea manifestării convingerilor religioase ale unora
din cetăţenii săi.
De asemenea, Guvernul României a evidenţiat că, în măsura
în care expunerea unui simbol religios nu este asociată cu anumite obligaţii şcolare
legate de religie, aceasta nu ar determina atingerea sentimentelor religioase într-o
măsură suficient de gravă pentru a se putea constata încălcarea dispoziţiilor din
Convenţie invocate.