2011-03-17 16:56:18

Papa şi Italia, o legătură de afecţiune şi cooperare în slujba binelui integral al persoanei


(RV - 17 martie 2011) Roma şi oraşele italiene au fost învăluite joi în Drapelul Tricolor verde, alb şi roşu. Cu mare solemnitate, autorităţile instituţionale, naţionale şi locale, la cel mai înalt nivel, au celebrat cei 150 de ani de la înfăptuirea unităţii naţionale, obţinută pe 17 martie 1861 prin proclamarea Regatului Italiei. În această împrejurare, mare ecoul a suscitat Mesajul trimis cu o zi înainte de Benedict al XVI-lea preşedintelui Republicii, Giorgio Napolitano. Un Mesaj ce confirmă legătura de afecţiune pe care Pontiful a avut-o întotdeauna faţă de naţiunea italiană, în baza noilor norme în raporturile Stat - Biserică, stabilite de Pactele din Lateran în 1929.

În serviciul său, Alessando De Carolis, de la redacţia noastră centrală, revine asupra conţinutului Mesajului şi asupra unor afirmaţii analoge făcute de Benedict al XVI-lea în timpul ultimei sale vizite la preşedintele Republicii la Palatul Quirinal în 2008.

Muzică
O spune istoria ultimilor 70 de ani: întoarcerea în vizită la vechiul „lor” sediu pe colina Quirinal sugerează papilor cuvinte de mare afecţiune faţă de Italia şi italieni. Între acele ziduri - care timp de 300 de ani au fost reşedinţa de vară a Pontifilor, şi care din 1946 sunt reşedinţa preşedintelui Republicii Italiene - se reînnoieşte de fiecare dată legătura unei apropieri ce nu are egal, în cadrul raporturilor dintre Stat şi Biserică, în nici o altă naţiune a lumii. Ultimul care a făcut această experienţă, în urmă cu doi ani şi jumătate, a fost Benedict al XVI-lea. Pe 4 octombrie 2008, în faţa preşedintelui Giorgio Napolitano, afirmă:
Quirinalul şi Vaticanul nu sunt coline ce se ignoră sau se confruntă cu furie; sunt mai degrabă locuri care simbolizează respectarea reciprocă a suveranităţii Statului şi a Bisericii, gata să coopereze împreună pentru a promova şi sluji binele integral al persoanei umane şi desfăşurarea paşnică a convieţuirii sociale.

O înţelegere recunoscută de Papa celui de-a 21-lea secol cu accente aproape identice cu cele pe care cel dintâi, la zece ani după Concilierea din 1929, a avut iniţiativa de a se întoarce la Qurinal. Pasiunile şi conflictele „Chestiunii Romane” erau în fond lucru de-acum trecut, dar nu pentru Pius la XII-lea, care - aminteşte Benedict al XVI-lea - a exprimat, cu stilul epocii o convingere identică. E ziua de 28 decembrie 1939:
• Vaticanul şi Quirinalul, sediile pe care Tibrul le desparte, sunt unite de legătura păcii cu amintirile religiei părinţilor şi strămoşilor. Undele tiberine au purtat cu sine şi îngropat în turbulenţele Mării Tireniene valurile tulburi ale trecutului şi făcut să înflorească pe malurile sale ramuri de măslin.

„Religia părinţilor şi a strămoşilor”: iată rădăcina de netăgăduit a Italiei. „Identitatea naţională a italienilor atât de puternic înrădăcinată în tradiţiile catolice, a constituit în adevăr baza cea mai solidă a unităţii politice cucerite”, scrie Benedict al XVI-lea în Mesajul trimis miercuri preşedintelui Napolitano. „În definitiv - observă cu sinceritate - Concilierea trebuia să se întâmple între Instituţii, în corpul social, unde credinţa şi cetăţenia nu erau în conflict”. Demonstraţia despre cât sunt de inseparabile valorile creştine şi cultura italiană, dincolo de formele de relativism predominante din când în când, o oferă Ioan Paul al II-lea. Era pe 4 octombrie 1985 şi Papa Wojtyła, şi el în vizită la Quirinal, identifică în patronul, Francisc din Assisi, o trăsătură dintre cele mai profunde ale specificului „italian”:
• Într-un timp în care afirmarea Comunelor libere suscita fermenţi de reînnoire socială, economică şi politică, ce răscoleau din temelii vechea lume feudală - continuă Papa Wojtyła - Francisc a ştiut să se ridice deasupra facţiunilor în luptă, predicând Evanghelia păcii şi a iubirii, în deplină fidelitate faţă de Biserica faţă de care se simţea ca fiu, şi în totală adeziune la poporul, din care se recunoaşte ca parte.

Şi tot într-o zi de 4 octombrie încă un Papă care vorbeşte despre Italia - şi Italiei cu o afecţiune ce pare aproape poezie. Este în anul 1962 iar scenariul nu este Quirinalul, palatul prezidenţial, ci oraşul Assisi. Cel care vorbea era Ioan al XXIII-lea şi au fost alese chiar cuvintele sale de Benedict al XVI-lea pentru a încheia vizita sa la Qurinal în 2008. Un mod, frumos şi intens, pentru a reafirma primatul Romei şi al unei naţiuni care dintotdeauna primeşte inima Bisericii:
Tu, Italie iubită, pe malurile căreia a venit şi s-a oprit barca lui Petru - şi din acest motiv, în primul rând, de pe toate ţărmurile vin la tine, care ştii să le primeşti cu cel mai mare respect şi iubire, neamurile toate din univers - fie ca tu să poţi păzi testamentul sacru, care te angajează în faţa cerului şi a pământului. Dumnezeu să protejeze şi să binecuvânteze Italia şi pe toţi locuitorii săi!

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.