Benedict al XVI-lea la Angelus: textul alocuţiunii "Pentru ce Postul Mare? Pentru ce Crucea?"; rugăciune pentru victime şi sinistraţi în Japonia

(RV - 13 martie 2011) Mii de umbrele deschise duminică la amiază în Piaţa Sfântul Petru. În ciuda ploii, numeroşi credincioşi romani şi pelerini s-au reunit în prima duminică a Postului Mare ca să asculte cuvântul de învăţătură al episcopului Romei, succesorul apostolului Petru şi ca să se roage împreună antifonul marian „Angelus-Îngerul Domnului”.
Pontiful, în alocuţiunea sa a răspuns la întrebările „pentru ce Postul Mare?”, pentru ce Crucea?” şi a îndemnat la căutarea adevăratei libertăţi, redescoperind sensul păcatului care este „cauza profundă a oricărui rău”. Adevărata luptă este împotriva duhului celui rău: e necesar a se opune păcatului, deci, şi a-l salva pe păcătos.

Să-l ascultăm pe Pontif:
• Iubiţi fraţi şi surori, aceasta este prima Duminică din Postul Mare, Timpul liturgic de patruzeci de zile care constituie în Biserică un drum spiritual de pregătire la Paşti. Este vorba, în esenţial, de a-l urma pe Isus care se îndreaptă hotărât spre Cruce, culmea misiunii sale de mântuire.
• Dacă ne întrebăm: pentru ce Postul Mare? pentru ce Crucea?, răspunsul, în termeni radicali, este acesta: pentru că există răul, mai mult, păcatul, care potrivit Scripturilor este cauza profundă a oricărui rău.

Dar această afirmaţie nu este deloc evidentă, şi chiar cuvântul „păcat” nu este acceptat de către mulţi, întrucât presupune o viziune religioasă despre lume şi despre om.
• De fapt este adevărat: dacă se elimină Dumnezeu de la orizontul lumii, nu se poate vorbi despre păcat. La fel ca atunci când se ascunde soarele, dispar umbrele: umbra apare numai dacă este soare; la fel eclipsa lui Dumnezeu comportă în mod necesar eclipsa păcatului.

De aceea sensul păcatului - care este ceva diferit de „sensul de culpă” cum îl înţelege psihologia - se capătă redescoperind sensul lui Dumnezeu. Exprimă aceasta Psalmul „Miserere”, atribuit regelui David cu ocazia dublului său păcat de adulter şi de omucidere: „Numai împotriva ta am păcătuit - spune David adresându-se lui Dumnezeu - şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit” (Ps 51,6).

În faţa răului moral, atitudinea lui Dumnezeu este aceea de a se opune păcatului şi a-l salva pe păcătos.
• Dumnezeu nu tolerează răul, pentru că este Iubire, Dreptate, Fidelitate; şi tocmai din acest motiv nu vrea moartea păcătosului, ci ca să se convertească şi să aibă viaţă.

Pentru a salva omenirea, Dumnezeu intervine: îl vedem în toată istoria poporului evreu, începând de la eliberarea din Egipt. Dumnezeu este hotărât să-i elibereze pe fiii săi din sclavie pentru a-i conduce la libertate. Dar sclavia cea mai gravă şi mai profundă este tocmai ceea a păcatului. De aceea Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume: pentru a-i elibera pe oameni de sub stăpânirea Satanei, „originea şi cauza oricărui păcat”.

L-a trimis în trupul nostru muritor pentru ca să devină victimă de ispăşire, murind pentru noi pe cruce.
• Împotriva acestui plan de mântuire definitivă şi universală, Diavolul s-a opus cu toate forţele, cum dovedeşte în mod special Evanghelia ispitirilor lui Isus în pustiu, care este proclamată în fiecare an în prima Duminică a Postului Mare.

De fapt, a intra în acest Timp liturgic înseamnă de fiecare dată a se alia cu Cristos împotriva păcatului, a înfrunta - fie ca persoane individuale, fie ca Biserică - lupta spirituală împotriva duhului celui rău (Miercurea Cenuşii, rugăciunea Colecta).

Să cerem de aceea ajutorul matern al Preasfintei Maria pentru drumul Postului Mare început de puţin timp, pentru ca să fie bogat în roade de convertire. O amintire specială în rugăciune cer pentru mine şi pentru colaboratorii mei din Curia Romană, care seara aceasta vom începe săptămâna de Exerciţii spirituale.

Iată, stimaţi ascultători şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa duminică 13 martie, la întâlnirea cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Angelus”, binecuvântare pe care o extinde bucuros pe această cale la toţi cei dispuşi lăuntric să o primească în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat gândul spre populaţiile sinistrate de devastatorul cutremur de pământ din Japonia:

Iubiţi fraţi şi surori, imaginile tragicului cutremur de pământ şi tsunami care a urmat în Japonia ne-au lăsat profund impresionaţi. Doresc să reînnoiesc apropierea mea spirituală faţă de iubitele populaţii ale acelei ţări, care cu demnitate şi curaj înfruntă consecinţele acestor calamităţi. Mă rog pentru victime şi pentru rudele lor, şi pentru toţi cei care suferă din cauza acestor evenimente cutremurătoare. Încurajez pe cei care, cu lăudabilă promptitudine, se străduiesc să poarte ajutor. Să rămânem uniţi în rugăciune. Domnul ne este aproape!