Ciocniri în Egpit după atacul la o biserică: musulmani şi creştini uniţi împotriva violenţelor

(RV - 12 martie 2011) Egipt. Sute de egipteni, creştini de rit copt şi musulmani, purtând în mână cruci şi exemplare ale Coranului, s-au reunit în Piaţa Tahrir din Cairo în semn de solidaritate inter-religioasă, după ciocnirile de marţi, 8 martie, aproape de colina Moqattam, care au provocat cel puţin 13 morţi, în mare parte creştini. Confruntările s-au verificat după ce un grup de islamici au dat foc unei biserici.

Pentru o reflecţie asupra acestor ciocniri, în care principalele victime sunt membri ai minorităţii creştine, Alessandro Gisotti de la redacţia centrală l-a intervievat pe Massim Introvigne, reprezentantul OSCE - Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa pentru lupta împotriva discriminărilor anticreştine.
• Cred că a existat un exces de optimism, chiar în cuvintele unor autorităţi politice occidentale, bazat pe o eroare de evaluare: şi anume ideea că sfârşitul unei dictaturi comportă de la sine un climat în care toţi se simt mai buni, mai toleranţi şi chiar minorităţile religioase sunt mai respectate. Noi ştim în mod empiric că acest lucru nu este adevărat, deoarece am experimentat cazul în Irakul de după-Saddam Hussein unde violenţele în dauna minorităţilor religioase mai degrabă au crescut. Desigur, putem spune că democraţia poartă cu sine un mai mare respect şi o mai mare toleranţă pentru minorităţi, dar aceasta este adevărat într-o perioadă lungă sau foarte lungă de timp. În perioada scurtă, în perioada de tranziţie, care poate dura chiar mulţi ani, mai curând slăbeşte acea acţiune din partea poliţiei, care controlează cumva teritoriul.

La funeraliile tinerelor victime creştine erau prezenţi şi mulţi musulmani: aceasta şi pentru a da, însă, o idee despre posibilitatea de cooperare şi de dialog între creştini şi musulmani…
• Este foarte important pentru a evita şi consecinţe mai grave, să se aducă aminte că violenţele împotriva creştinilor nu sunt comise de „musulmanii” - toţi fără deosebire, ci sunt opera musulmanilor ultra-fundamentalişti. Dar atunci, problema care e? Problema este cum pot fi ţinuţi sub control aceşti ultra-fundamentalişti: şi, desigur, este o problemă culturală. Prin urmare iniţiativele de dialog, de convieţuire şi în jurul unor valori ale raţiunii şi dreptului natural, amintite adesea de papa Benedict al XVI-lea, sunt foarte importante; însă, în ultima vreme este şi o problemă de poliţie.