Benedict al XVI-lea la audienţa generală, cateheză despre Postul Mare: postul şi pomana, aripile rugăciunii

(RV - 9 martie 2011) Rugăciunea şi convertirea inimii, împreună cu semnele de pocăinţă ale postului şi pomenii dau consistenţă drumului pe care creştinul îl începe în Miercurea Cenuşii pe urmele lui Cristos care se îndreaptă spre Ierusalim, la capătul misiunii sale pământeşti. Asupra acestor concepte Benedict al XVI-lea a centrat cateheza la audienţa generală de miercuri în aula Paul al VI-lea din Vatican, dedicată Postului Mare.
• Astăzi, marcaţi de semnul auster al cenuşii, intrăm în Timpul Postului Mare, începând un drum spiritual care ne pregăteşte pentru a celebra cu vrednicie tainele pascale. Cenuşa binecuvântată pusă pe capul nostru este un semn care ne aduce aminte de starea noastră de creaturi, ne invită la pocăinţă şi la a intensifica angajarea de convertire pentru a-l urma din ce în ce mai mult pe Domnul.

Postul Mare este o drum, înseamnă a-l însoţi pe Isus la Ierusalim, locul împlinirii misterului său de pătimire, moarte şi înviere; ne aminteşte că viaţa creştină este o "cale" de parcurs, constând nu atât într-o lege de respectat, dar în persoana lui Cristos, de a-l întâlni, de a-l primi, de a-l urma. De fapt, Isus ne spune: "Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze" (Lc 9,23). Ne spune, deci, că pentru a ajunge cu el la lumina şi bucuria învierii, la biruinţa vieţii, a iubirii şi bunătăţii, şi noi trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi, după cum ne îndeamnă o frumoasă pagină din Imitaţiunea lui Cristos: "Ia-ţi, deci, crucea ta şi urmează-l pe Cristos; aşa vei intra în viaţa veşnică. Te-a precedat el însuşi, purtând crucea sa (In 19,17) şi a murit pentru tine, pentru ca şi tu să-ţi duci crucea ta şi să doreşti să fii şi tu răstignit. De fapt, dacă vei fi murit cu el, cu el vei şi trăi. Dacă îi vei fi fost tovarăş în suferinţă, îi va fi tovarăş şi în slavă "( Cartea II, c. 12, n. 2).
• Biserica ştie că, din cauza slăbiciunii noastre, este greu a face tăcere şi a se reculege înaintea lui Dumnezeu, şi a deveni conştienţi de condiţia noastră de creaturi ce depind de el şi de starea de păcătoşi care au nevoie de iubirea sa; de aceea, în Postul Mare, ea îndeamnă la o rugăciune mai fidelă şi mai intensă şi la o meditare prelungită la Cuvântul lui Dumnezeu.

Papa a subliniat că mai ales în Liturgie, în participarea la sfintele taine, suntem conduşi să parcurgem acest drum împreună cu Domnul; înseamnă a merge la şcoala lui Isus şi parcurge evenimentele care ne-au adus mântuirea, dar nu ca o comemorare, o amintire de fapte trecute. În acţiunile liturgice Cristos se face prezent prin lucrarea Duhului Sfânt, acele evenimente mântuitoare devin actuale.

Există un cuvânt-cheie ce revine adeseori în liturgie pentru a reda acest lucru: este cuvântul „astăzi”: şi acesta trebuie înţeles în sensul său originar şi concret, nu metaforic. Astăzi Dumnezeu revelează legea sa şi ne este dat să alegem astăzi între bine şi rău, între viaţă şi moarte (Cf Dt 30, 19); astăzi „împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1,15); astăzi Cristos a murit pe Calvar şi a înviat din morţi: s-a suit la cer şi şede la dreapta Tatălui; astăzi ne este dat Duhul Sfânt; astăzi este timpul favorabil.
• A participa şl Liturghie înseamnă deci a cufunda propria viaţă în misterul lui Cristos, a parcurge un drum în care intrăm întru moartea şi învierea sa pentru a avea viaţa.

Pontiful a spus că în duminicile Postului Mare, în mod special în acest an al ciclului A, suntem introduşi să trăim un itinerar al botezului, ca şi cum am parcurge din nu drumul catehumenilor, al celor care se pregătesc să primească Botezul, pentru a reînsufleţi în noi acest dar şi a face astfel ca viaţa noastră să recupereze cerinţele şi angajamentele acestui sacrament, care stă la baza vieţii noastre creştine.

Episcopul Romei s-a referit la Mesajul său de Postul Mare 2011 în care a arătat legătura specială ce uneşte Timpul Postului Mare şi Taina Botezului. Dintotdeauna Biserica asociază veghea pascală cu celebrarea Botezului. În el se realizează acel mare mister datorită căruia omul, mort pentru păcat, este făcut părtaş la viaţa nouă a lui Cristos înviat şi primeşte Duhul lui Dumnezeu care l-a înviat pe Isus din morţi (Cf Rom 8,11).

Benedict al XVI-lea a amintit că lecturile pe care le vom asculta în duminicile următoare, şi cărora a invitat să li se acorde o atenţie specială, sunt reluate tocmai din tradiţia străveche care însoţea catehumenul la descoperirea Botezului: sunt marea vestire - a spus - a ceea ce Dumnezeu înfăptuieşte în acest sacrament, o minunată cateheză baptismală pentru fiecare dintre noi. Şi Papa a parcurs pe scurt conţinutul celor patru duminici ca un itinerar caracterizat în tradiţia Bisericii de unele practici: postul, pomana şi rugăciunea.

Pontiful a explicat: postul, nu doar abţinerea de la mâncare, dar şi „alte forme de privare pentru o viaţă mai sobră”, este semn extern al unei realităţi interioare, al angajării noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu, la a ne abţine de la rău şi a trăi Evanghelia”. Pomana, nu doar pentru „cei bogaţi şi înstăriţi” dar şi pentru „cei de condiţie modestă şi săracă”, deoarece deşi „atât de neegali în bunurile de averi, toţi pot fi egali în sentimentele de milă ale sufletului”. A recomandat rugăciunea, făcută cu „smerenie şi caritate, în post şi în pomană, în cumpătare şi iertarea ofenselor, dând lucruri bune şi ne restituind pe cele rele”.

Benedict al XVI-lea şi-a încheiat cateheza aşa cum obişnuieşte în alocuţiunile sale, adresându-se familiar celor prezenţi, aşa cum Isus i-a numit pe ucenicii săi:
• Dragi prieteni, în acest drum al Postului Mare să fim atenţi să primim invitaţia lui Cristos de a-l urma în mod decis şi coerent, reînnoind harul şi angajamentele asumate la Botez, pentru a lăsa omul vechi care este în noi şi a ne îmbrăca cu Cristos, pentru a ajunge reînnoiţi la sărbătoarea Paştelui şi putea spune cu Sfântul Paul ’nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine’.

• În fine urarea: „Drum bun de Postul Mare tuturor!”
Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea sa apostolică, extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/al