Ioan Paul al II-lea a vorbit despre Dumnezeu unei întregi generaţii: reflecţia lui Joaquin Navarro-Valls

RV 06 mar 2011. Mai puţin de două luni ne despart de beatificarea lui Ioan Paul al II-lea, la 1 mai 2011, un eveniment care se anunţă a fi memorabil, precedat de numeroase iniţiative despre personalitatea viitorului Fericit.

Mare este şi emoţia celor care au fost în apropierea regretatului pontif în timpul activităţii sale.

Fostul director al Sălii vaticane de presă, Joaquin Navarro-Valls, îşi exprimă la Radio Vatican sentimentele cu care a primit vestea beatificării de la 1 mai:
• "Aş spune: cu aceleaşi sentimente pe care le-am trăit imediat după moartea sa, în acea seară de 2 aprilie 2005. Cu sentimente de profundă recunoştinţă faţă de persoana acestui papă care ne-a vorbit despre Dumnezeu, nu doar mie dar unei generaţii întregi, care ne-a făcut să înţelegem tezaurul de valori umane şi creştine, pentru care orice Papă se face un autentic purtător de cuvânt".

Aţi fost vreme de 20 de ani lângă Ioan Paul al II-lea. În ce fel a rămas prezent în viaţa Dvs. după moartea sa?
• "La câteva zile după moartea lui, la o conferinţă de presă, o jurnalistă m-a întrebat dacă simt lipsa lui Ioan Paul al II-lea după atâţia ani în care i-am fost aproape. Am spus că nu, nu-mi lipseşte pentru că înainte puteam să-l am alături două, trei ore pe zi, iar acum pot să-l am lângă mine 24 de ore pe zi. E prezent 24 de ore pe zi, îi cer să-mi dea o mână de ajutor după cum şi eu, după posibilităţile mele modeste, mă străduiam să-l ajut pe durata pontificatului în domeniul comunicării" (...).

Există un moment sau un cuvânt pe care aţi început să-l vedeţi într-o nouă lumină după moartea sa? Răspunde Joaquin Navarro-Valls:
•"Desigur. Este o expresie pe care mi-o amintesc cuvânt cu cuvânt şi pe care o repeta în diferite ocaziii, inclusiv la Unesco. Această expresie este următoarea: 'Dacă credinţa nu se face cultură, este o credinţă primită greşit greşit trăită şi greşit transmisă'. Este marea provocare a acestui moment istoric: pe de o parte, există valorile credinţei, dar cum putem face pentru a le transforma în cultură? O credinţă care nu devine cultură este o credinţă greşit trăită. Aceste cuvinte ale lui Ioan Paul al II-lea îmi revin deseori în minte" (...).

Aţi spus cu altă ocazie că Ioan Paul al II-lea avea buna dispoziţie a sfinţilor. E încurajator să credem că acum ne surâde din cer!
• "Sunt sigur şi convins de acest lucru! Printre numeroasele calităţi pe care le avea era şi simţul umorului! Era o persoană cu o viziune extrem de pozitivă despre existenţă, ceea ce nu se baza doar pe o trăsătură de caracter pentru că el avea convingerea că toţi suntem fii ai lui Dumnezeu. Aceasta era certitudinea care întreţinea optimismul său evident. E de imaginat că acum surâsul său este mult mai viguros înaintea lui Dumnezeu!".

Aici, serviciul audio: