Din ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, coerenţa vieţii: Consideraţii omiletice la Duminica IX-a, Timp ordinar, A

(RV - 5 martie 2011) E ziua Domnului. În această Duminică a IX-a din Timpul ordinar, Liturghia ne propune pericopa evanghelică în care Isus îi îndeamnă pe ucenici să-i asculte cuvintele şi să le pună în practică. Cine procedează astfel, acesta este ca unul care îşi construieşte casa pe stânca ce rezistă la forţa distrugătoare a vânturilor şi furtunilor. Dar nu este de ajuns a săvârşi fapte măreţe, minuni şi profeţii în numele său căci spune Isus în evanghelia după Ioan 15,5: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe”. Numai acela.

Evanghelia liturghiei duminicale despre „casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip” este luată de la Matei 7,21-27:
"Nu oricine îmi zice «Doamne, Doamne», va intra în împărăţia cerurilor, dar cel care face voinţa Tatălui meu din ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am scos diavoli şi nu în numele tău am făcut multe minuni?» Atunci eu le voi spune pe faţă: «Nu vă cunosc; plecaţi de la mine nelegiuiţilor!» De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era clădită pe stâncă. Dar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte, se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare.

Este Cuvântul Domnului.

"Nu oricine îmi zice «Doamne, Doamne», va intra în împărăţia cerurilor”.

Comentează părintele carmelit Bruno Secondin profesor de Teologie Spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma:
Timp de mai multe duminici am ascultat şi meditat ampla predică de pe munte. Astăzi Isus trage concluzia: totul se joacă pe fidelitatea faţă de voinţa Tatălui, cunoscută prin ascultarea atentă a ceea ce Isus a spus. Nu este vorba de a contrapune practici generoase ascultării Cuvântului, ci de a învăţa să punem la baza acţiunii, a tuturor formelor de activitate creştină ascultarea şi supunerea la Cuvântul lui Cristos. Adevărat ucenic este acela care pune în practică ceea ce a ascultat. Pentru a parafraza o expresie a papei Ioan Paul al II-lea din Scrisoarea apostolică „Novo Millennio Ineunte - La începutul Noului Mileniu”, nu există autenticitate de sfinţenie, de rugăciune şi de caritate, decât plecând de la o reînnoită ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu (n. 39). Cine vrea să construiască propria identitate creştină în mod trainic - întocmai ca o casă pe stâncă - trebuie să dea întâietate Cuvântului lui Dumnezeu, să-l asculte pentru a-l pune în practică, cu inimă generoasă. De aici provine coerenţa vieţii, de aici vine lumina care cheamă la convertire şi la un nou angajament. Aici Biserica întreagă, cum spunea Sinodul pe tema Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii „găseşte vestirea identităţii sale, harul convertirii sale, izvorul profeţiei sale, raţiunea speranţei sale”. Suntem aproape de începutul Postului Mare: să deschidem Sfânta Scriptură şi să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu cu inimă atentă şi voinţa de a-l trăi.

Spune Dumnezeu prin gura lui Moise în cartea Deuteronomului 11, 26-28: "Astăzi vă pun în faţă ca să alegeţi binecuvântarea sau blestemul: binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le dau astăzi; blestemul, dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o arăt eu astăzi, ca să mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi".

"Poruncile pe care vi le dau, puneţi-le în inima voastră, în sufletul vostru; legaţi-le la încheietura mâinii ca pe un semn, purtaţi-le ca pe o podoabă pe fruntea voastră” (Dt 11,18).

Şi cu Psalmul 30, 3b-4 spunem în încheiere: „Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetate unde să-mi găsesc scăparea! Tu eşti stânca mea, cetatea mea: pentru numele tău, povăţuieşte-mă şi călăuzeşte-mă”.

Duminică plăcută iubiţi ascultători.

Aici serviciul audio:

rv/al