În vigoare noua lege care reglementează cetăţenia, rezidenţa şi accesul persoanelor
în Statul Cetăţii Vaticanului
(RV - 1 martie 2011) A intrat în vigoare marţi 1 martie 2011 noua normativă ce
disciplinează acordarea cetăţeniei şi condiţiile cerute pentru rezidenţă şi acces
în Statul Vatican. Între principalii având dreptul figurează cardinalii rezidenţi
în Cetatea Vaticanului şi personalul diplomatic al Sfântului Scaun. Legea, semnată
de Benedict al XVI-lea, trebuie considerată ca un document pontifical „Motu Proprio”
şi înlocuieşte vechea lege asupra „cetăţeniei şi sejurului” datând din 1929.
Patru
capitole şi 16 articole, jumătate din cele 33 în care era structurată vechea lege
promulgată de papa Pius al XI-lea la puţine luni după semnarea Pactelor din Lateran.
Noua „Lege asupra cetăţeniei, rezidenţei şi accesului”, o normă mai agilă şi funcţională,
voită de Benedict al XVI-lea, care în urmă cu doi an mandatat o Comisie ad hoc
pentru studierea şi actualizarea vechilor reguli care permit dobândirea cetăţeniei
vaticane, obţinerea rezidenţei în interiorul Statului şi a permisului de a circula
liber în acest mic teritoriu, chiar fără a fi cetăţean vatican.
Noua lege
este „fiica” altor două norme promulgate în anii trecuţi, Legea fundamentală a Statului
Cetăţii Vaticanului, voită de papa Ioan Paul al II-lea în 2000, şi noua Lege asupra
izvoarelor dreptului, semnată de Benedict al XVI-lea în 2008.
Explică pe scurt
noul act normativ mons. Giorgio Corbellini, preşedintele Comisiei care s-a îngrijit
de redactarea Legii, într-un articol din data de 2 martie a cotidianului vatican L’Osservatore
Romano, care apare în seara precedentă. Trebuie relevat înainte de toate, spune, că
„figura rezidentului” a căpătat importanţă tot mai mare în realitatea vaticană; în
decursul anilor multe persoane care locuiesc în Statul Cetăţii Vaticanului au preferat,
deşi îndeplineau condiţiile, să nu preia statutul de cetăţean, care, în legea din
1929, era considerată situaţia normală a celor care trăiau îăn Cetatea Vaticanului.
Iter-ul Comisiei - alcătuită din subsecretarul pentru Raporturile cu Statele,
mons. Ettore Ballestrero, de mons. Sergio Felice Aumenta şi de domnii Claudio Ceresa,
Vincenzo Mauriello, Carlo Carrieri, Raffaele Ottaviano şi Costanzo Alessandrini -
s-a încheiat pe 16 iunie 2010, prezentând proiectul definitiv cardinalului secretar
de Stat, Tarcisio Bertone şi apoi aprobat de papa Benedict al XVI-lea.
În ceea
ce priveşte cetăţenia, în primul capitol al noi legi sunt consideraţi cetăţeni cardinalii
rezidenţi în cetatea Vaticanului sau în Roma. Acest articol, se precizează, introduce
în lege „o dispoziţie prevăzută de art. 21 al Tratatului din Lateran”. Atribuirea
cetăţeniei vaticane este apoi prevăzută şi pentru personalul diplomatic al Sfântului
Scaun. Şi această dispoziţie preia o decizie ce nu este prezentă în legea din 1929,
dar adăugată succesiv de Pius al XII-lea în 1940.
În subordine, poate dobândi
dreptul de cetăţenie cine este rezident în Cetatea Vaticanului „în baza funcţiei sau
serviciului”. Al doilea capitol reglementează statutul de rezident şi relativele autorizaţii,
în timp ce al treilea disciplinează accesul, „adică permisul - explică mons. Corbellini
- pe care trebuie să-l aibă asupra sa oricine care, nefiind cetăţean sau rezident,
are un motiv oarecare pentru a intra în Cetatea Vaticanului”. În 2010 a fost înregistrat
la punctul de trecere circa 2 milioane şi 100 de mii de vehicule.
O serie
de alte articole precizează apoi permise, interziceri şi sancţiuni ale unei norme
care de altfel, se reafirmă, nu se aplică pe acea parte a teritoriului vatican în
care este în vigoare accesul liber: şi anume, Piaţa Sfântul Petru (care în 2010 a
văzut circa 2milioane şi 300 de mii de persoane participând la audienţe şi ceremonii),
Bazilica Sfântul Petru frecventată tot în 2010 de 4 milioane şi 100 de mii de persoane
- chiar dacă în acest caz, spune mons, Crobellini, „după creşterea pericolelor de
terorism internaţional, prudenţa cere o serie de controale, care înainte nu se efectuau”
- şi Muzeele Vaticane, care nu comportă „formalităţi diferite de cele existente pentru
alte muzee” şi care în 2010 au înregistrat circa 4 milioane şi 600 de mii de vizitatori.