Benedict al XVI-lea: Biserica să înveţe limbajele noilor media pentru a racorda Evanghelia la cultura digitală

(RV - 28 februarie 2011) Studiaţi cu grijă limbajele culturii moderne digitale, pentru a ajuta misiunea evanghelizatoare a Bisericii de a transfera în aceste noi modalităţi expresive conţinuturile credinţei creştine. Este îndemnul principal al discursului pe care papa Benedict al XVI-lea l-a adresat luni dimineaţă membrilor - circa 60 de persoane, care participă, de luni 28 februarie până joi 3 martie, la plenara Consiliul Pontifical al Comunicaţiilor Sociale.

Un limbaj „emotiv” expus riscului constant al banalităţii. Din contra, un limbaj bogat în simboluri, de mii de ani în serviciul transcendentului. Ce au în comun comunicarea digitală cu cea a Bibliei? Puţin, în aparenţă, dacă nu ar fi adevărat că pentru Biserică nu există limbaj nou care să nu poată fi înţeles şi utilizat pentru a vesti mesajul din totdeauna, acela al Evangheliei.

Benedict al XVI-lea a evaluat implicaţiile acestei confruntări, revenind asupra unei teme abordate frecvent în ultimii ani: cel al noilor tehnologii şi al schimbărilor pe care le determină în modul de a comunica, până la punctul de a fi configurat de acum „o vastă transformare culturală”.
Reţelele web, a afirmat papa Benedict, sunt demonstraţia felului în care „oportunităţi inedite” creează un „nou mod de a învăţa şi gândi”, de „ a stabili relaţii şi instaura comuniune”. Dar, a observat, nu ajunge a fi conştienţi de acest lucru. Analiza trebuie să fie dusă mai în profunzime:
• Noile limbaje care se dezvoltă în comunicaţia digitală determină, între altele, o capacitate mai intuitivă şi emotivă decât analitică, orientează spre o diferită organizare logică a gândirii şi raportului cu realitatea, privilegiază adeseori imaginea şi legăturile hipertextului. Tradiţionala deosebire netă dintre limbaj scris şi oral, apoi, pare să se nuanţeze în favoarea unei comunicaţii scrise ce ia forma şi caracterul imediat al oralităţii.

A fi „în reţea”, a continuat Benedict al XVI-lea, cere ca persoana să fie implicată în ceea ce comunică. Prin urmare, la acest nivel de interconexiune persoanele nu se limitează să schimbe doar informaţii, dar „se împărtăşesc deja pe ele însele şi viziunea lor despre lume”. O dinamică care, potrivit Sfântului Părinte, nu este scutită de puncte salbe:
• Riscurile la care se expun, desigur, sunt sub ochii tuturor: pierderea interiorităţii, superficialitatea în trăirea relaţiilor, fuga în emotivitate, prevalarea opiniei mai convingătoare în raport cu dorinţa de adevăr. Şi cu toate acestea, ele sunt consecinţa unei incapacităţi de a trăi din plin şi în mod autentic sensul inovaţiilor. Iată, de ce, reflecţia asupra limbajelor dezvoltate de noile tehnologii este urgentă.

Aici, a afirmat Pontiful, se înscrie munca pe care trebuie să o îndeplinească Biserica şi în special Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale. „Aprofundarea culturii digitale” şi prin acesta „a ajuta pe cei care au responsabilitate în Biserică” „ca să înţeleagă, să interpreteze şi să vorbească ’noul limbaj’ al media în dimensiune pastorală”. Bine ştiind că nici dimensiunea spirituală a persoanei nu este străină de lumea comunicaţiei:
• Cultura digitală ridică noi provocări pentru capacitatea noastră de a vorbi şi de a asculta un limbaj simbolic care să vorbească despre transcendenţă. Isus însuşi în vestirea Împărăţiei a ştiut să utilizeze elemente ale culturii şi ambientului timpului său: turmă, câmpuri, banchet, seminţe şi aşa mai departe. Astăzi suntem chemaţi să descoperim, chiar în cultura digitală, simboluri şi metafore semnificative pentru persoane ce pot fi de ajutor în a vorbi despre Împărăţia lui Dumnezeu omului contemporan.

Benedict al XVI-lea a reamintit că „relaţia din ce în ce mai strânsă şi ordinară dintre om şi maşini”, fie ele calculatoare sau telefoane celulare, poate găsi în bogăţia expresivă a credinţei şi în „valorile spirituale” o dimensiune încă şi mai amplă decât aceea deja fără margini pe care ar părea să o garanteze tehnologia. Aceasta a ştiut să o demonstreze, cu patru secole în urmă, preotul iezuit Matteo Ricci, marele apostol al Chinei, reuşind să identifice „tot ce se găsea pozitiv” în tradiţia acelui popor, şi de „a-l însufleţi şi eleva cu înţelepciunea şi adevărul lui Cristos”. Şi la fel sunt chemaţi să facă credincioşii de azi, care în lumea mijloacelor de comunicaţie, a conclus Pontiful, pot contribui la a deschide „orizonturi de sens şi de valoare pe care cultura digitală, singură de la sine, nu este capabilă să le întrevadă şi să le reprezinte”.

Obiectivul acestei contribuţii este acela de a „promova o comunicaţie cu adevărat umană”:
• Dincolo de orice entuziasm sau scepticism facil, să ştim că ea este un răspuns la chemarea imprimată în natura noastră de fiinţe create după chipul şi asemănarea Dumnezeului comuniunii. De aceea comunicarea biblică potrivit voinţei lui Dumnezeu este întotdeauna legată de dialog şi responsabilitate, cum atestă, de exemplu, figurile lui Abraham, Moise, Iacob şi profeţii şi niciodată de seducţia lingvistică, cum este în schimb cazul şarpelui, sau de incomunicabilitate şi de violenţă ca în cazul lui Cain.

Aici serviciul audio: