Benedict al XVI-lea: avortul ucide copilul şi ruinează familia, medicii să o spună
cu curaj. Către femei: Dumnezeu nu abandonează pe cel care greşeşte
(RV - 26 februarie 2011) Avortul nu rezolvă nimic, dar „ucide copilul”
şi produce doar o profundă „dramă morală şi existenţială”
pentru părinţi, ce poate marca pentru totdeauna mai ales femeia. Benedict al XVI-lea
a afirmat aceasta în discursul ţinut în timpul audienţei acordate participanţilor
la plenara Academiei pentru Viaţă. Papa a vorbit şi despre responsabilitatea medicilor,
despre promovarea unei ştiinţe valide din punct de vedere etic, invitând femeile victime
ale sindromului-post avort să găsească mângâiere în Dumnezeu care este tată şi care
iubeşte.
Nu există deci nici un învingător după alegerea de a recurge la avort.
Nu învinge copilul, conceput pentru ca apoi să fie eliminat. Nu învinge femeia, care
rămâne marcată de o rană ce o afectează într-o intimitate pe care numai ea o înţelege.
Nu învinge bărbatul, uşurat de o soluţie care îl eliberează, dar este orb în faţa
adevăratei drame a femeii, lăsată aproape întotdeauna singură. Nu înving medicii care
l-au sfătuit, făcând-o pe femeie să vadă o povară în darul pe care îl poartă în sânul
său.
Benedict al XVI-lea, a reafirmat toate acestea cu o fermitate calmă şi
senină, adresându-se în special celor, a spus, care „ar vrea să nege conştiinţa morală
în om”, care face „să discearnă binele de rău” în diferitele situaţii ale vieţii.
Aşa ca în opţiunea de a recurge la avort: • Tematica sindromului post-avort
- adică grava tulburare psihică trăită frecvent de femeile care au făcut recurs la
avortul voluntar - relevă vocea de nesuprimat a conştiinţei morale, şi rana foarte
gravă pe care o produce ori de câte ori acţiunea umană trădează vocaţia înnăscută
pentru binele fiinţei umane, pe care ea îl mărturiseşte. În această reflecţie ar fi
util şi să se fixeze atenţia asupra conştiinţei, uneori ofuscată, a taţilor copiilor,
care adeseori lasă singure femeile însărcinate.
Calitatea
morală a acţiunilor umane, a spus Papa, nu este „o prerogativă a creştinilor sau a
celor care cred”, ci „a fiecărei fiinţe umane”. Oricine poate rămâne marcat profund
dacă „ acţiunea sa se desfăşoară contrar imperativului propriei conştiinţe”. Şi aceasta
este valabil şi pentru medici. În special ei, a solicitat Pontiful… •
Nu pot să renunţe la îndatorirea gravă de a apăra de înşelare personală conştiinţa
multor femei care cred să găsească în avort soluţia la dificultăţile familiale, economice,
sociale, sau la probleme de sănătate ale copilului lor. În special în această ultimă
situaţie, femeia este adeseori convinsă, uneori chiar de medici, că
avortul reprezintă nu numai o alegere licită din punct de vedere
moral, dar chiar un act „terapeutic” obligatoriu pentru a scuti de suferinţe
copilul şi familia sa.
Înşelăciuni, întocmai, când ceea ce medicii
ar trebui să reafirme cu o „tărie specială” în faţa unei societăţi care a pierdut
sensul vieţii este, a arătat papa Benedict, această consecinţă dramatică: •
Avortul nu rezolvă nimic, dar ucide copilul, distruge femeia şi orbeşte conştiinţa
tatălui copilului, ruinând, adesea, viaţa familială.
Tema băncilor de cordon
ombilical, obiect de dezbatere la plenara Academiei Pontificale pentru Viaţă, l-a
făcut pe Papa să revină asupra unui alt argument de strictă actualitate ştiinţifică
şi etică, şi anume folosirea celulelor staminale provenite din cordonul ombilical: •
Este vorba de aplicaţii clinice importante şi de cercetări promiţătoare pe
plan ştiinţific, dar care în realizarea lor depind mult de generozitatea în dăruirea
sângelui cordonului în momentul naşterii şi de adaptarea structurilor, pentru a face
operativă voinţa de dăruire din partea femeilor care nasc.
O generozitate
ce nu este aceea a băncilor moderne private pentru conservarea sângelui cordonului
ombilical: structuri, a notat Pontiful, în constantă creştere în care ceea ce se recoltează
este în schimb destinat unui uz exclusiv personal şi deci, a subliniat Pontiful, „pe
bună dreptate privite cu perplexitate” de mulţi cercetători medicali. Papa a invitat
medicii să promoveze o reală solidaritate umană şi creştină; aceeaşi pe care Biserica
vrea să o rezerve femeilor care au recurs la avort. Benedict al XVI-lea le-a repetat,
textual, cuvintele lui Ioan Paul al II-lea, scrise în enciclica „Evangelium vitae”: •
Biserica ştie câte condiţionări pot să fi influenţat asupra hotărârii voastre, şi
nu se îndoieşte că în multe cazuri a fost vorba de o decizie
dureroasă, poate dramatică (…) Nu vă lăsaţi, însă, cuprinse de descurajare
şi nu pierdeţi speranţa (…) Dacă nu aţi făcut-o încă,
deschideţi-vă cu umilinţă şi încredere la căinţă: Tatăl a toată îndurarea vă aşteaptă
să vă dea iertarea şi pacea sa în sacramentul Reconcilierii. Aceluiaşi
Tată şi milostivirii sale îi puteţi încredinţa cu speranţă copilul vostru.