Plenara Academiei Pontificale pentru Viaţă. Mons. Carrasco De Paula: o lume tot mai agresivă împotriva vieţii umane

(RV - 25 februarie 2011) Este în curs în Aula Nouă a Sinodului din Vatican în perioada 24-26 februarie cea de-a 17-a adunare generală a Academiei pentru Viaţă. Pe ordinea de zi sunt două teme principale: prima, consecinţele avortului - sindromul post-avort şi a doua, o problemă poate mai puţin cunoscută dar desigur de mare relevanţă, şi anume aceea a băncilor pentru conservarea cordoanelor ombilicale în perspectiva utilizării terapeutice a celulelor staminale.

„Provocarea este foarte serioasă. Trebuie să lucrăm într-o lume care se dovedeşte din ce în ce mai agresivă în privinţa vieţii umane. Misiunea noastră capătă, deci, o relevanţă tot mai evidentă şi cere o reînnoită angajare”. A spus joi în deschiderea lucrărilor plenarei mons. Ignacio Carrasco de Paula, preşedintele Academiei pentru Viaţă, pentru care - numit preşedinte pe 30 iunie anul trecut - a fost vorba de prima inaugurare a unei adunări generale a departamentului. În intervenţia sa, confirmând linia predecesorilor săi, prelatul a reafirmat că „în centrul activităţii noastre nu este o noţiune abstractă, cu atât mai puţin o ideologie. Este o persoană concretă. Din acest motiv, Academia Pontificală pentru Viaţă s-ar putea numi ’Academia Pontificală pentru Persoană’. În faţa unei lumi tot mai agresive împotriva vieţii, misiunea noastră este aceea de a reafirma cu tărie necesitatea apărării omului în integralitatea sa”.
Aceasta cere, fireşte, o oarecare „ajustare de direcţie. Am ajuns la maturitate şi deci trebuie să privim spre viitor cu ochi noi. Primul lucru de făcut este potenţarea activităţii noastre de studiu”.

„Suntem chemaţi - a explicat preşedintele - să înfruntăm argumente foarte complexe care cer competinţe ştiinţifice, tehnice, teologice, etice şi morale de cea mai înaltă calitate. Trebuie, aşadar, să ne adaptăm. Adeseori ni se cere explicaţii adecvate şi alte dicastere vaticane, mai ales când este în joc demnitatea persoanei umane”. Din acest motiv sunt reunite unităţi de studiu internaţionale alcătuite din cei mai mari experţi în diferite tematici de abordat. Primele două grupuri - cele care au aprofundat chestiunile băncilor de cordoane ombilicale şi a traumei post-avort - au început să lucreze în septembrie anul trecut şi acum sunt chemaţi să prezinte rezultatele studiilor lor. Deja începe munca celui de-al treilea grup de studiu. „Se va ocupa - a anticipat episcopul - de infertilitate şi de terapiile în stare să depăşească acest obstacol. Nu se va ocupa, desigur, de chestiunea care este pe creasta valului în acest moment, şi anume procreaţia asistată medical, fecundarea in vitro, transferul embrionilor, transfer de gamet, transfer de zigot. Şi cu atât mai puţin ne vom ocupa de limitele şi daunele pentru sănătate legate de asemenea procedee. Ceea ce ne interesează este să arătăm căile alternative”.

Cuplurile cu probleme de fertilitate sunt în prezent aproape întotdeauna orientate spre structuri care practică tehnici artificiale. „Nimeni - a afirmat prelatul - nu se preocupă să îndrume aceste cupluri spre centre care tratează infertilitatea umană, un domeniu care a înregistrat enormi paşi înainte”. De cele mai multe ori sfatul „este de-a dreptul acela de a nu pierde timp cu încercări inutile. O mentalitate ce trebuie depăşită - a adăugat - pentru a reda speranţa chiar şi mai ales celor care nu vor să recurgă la tehnici artificiale de procreaţie. Tocmai pentru a da răspunsuri concrete am constituit un grup de studiu din care au fost chemaţi să facă parte unii dintre cei mai buni specialişti italieni în materie. Împreună cu ei ne lărgim orizontul la lumea ştiinţifică pentru a da viaţă unei unităţi de lucru internaţionale. Intenţia este aceea de a publica o carte albă asupra problemei sterilităţii cu toate soluţiile alternative posibile.

În ceea ce priveşte obiectivele acestei adunări plenare, episcopul Carrasco De Paula a indicat înainte de toate voinţa de a demonstra importanţa punerii la dispoziţia tuturor a unei resurse excepţionale, precum cordonul ombilical, „depăşind tentaţia de a-l arunca ca şi cum ar fi un rest sau de a-l conserva pentru sine, deşi ştiind că vor fi puţine posibilităţi de a-l utiliza”.
Al doilea obiectiv este acela de a demonstra că „în faţa unor probleme ce apar în urma unei întreruperi de sarcină provocate, nu se poate niciodată vorbi de sindrom”. Sindromul este „un concept clinic foarte precis” - a spus mons, Carrasco de Paula - şi în cazurile de manifestări post-avort nu se poate absolut vorbi de sindroame corelate. Există consecinţe, în mod cert. Acestea pot fi minime sau chiar traumatice, şi pot comporta situaţii de tulburări psihologice grave, chiar şi în domeniul familial. Este vorba, oricum, despre situaţii de evaluat pentru a ajuta pe cine este afectat. Însă trebuie să fie clar că nu ne găsim în faţa unui sindrom”.

Aici serviciul audio: