Consistoriu pentru canonizarea pr. Alois Guanella, mons. Guido Maria Conforti, italieni,
şi a călugăriţei spaniole Rodríguez de Castro: vor fi proclamaţi sfinţi pe 23 octombrie
(RV - 21 februarie 2011) Papa Benedict al XVI-lea a ţinut luni dimineaţă,
în timpul celebrării Orei a Şasea, Consistoriul ordinar public pentru
trei cauze de canonizare. Cei trei Fericiţi care vor fi proclamaţi Sfinţi pe 23
octombrie anul acesta, sunt mons. Guido Maria Conforti, Italia, anii vieţii 1865-1931,
arhiepiscop episcop de Parma, fondator al Societăţii Pioase a Sfântului Francisc Xaveriu
pentru misiunile externe - Misionarii Xeverieni; călugăriţa spaniolă Bonifacia Rodríguez
de Castro, anii vieţii 1837-1905, fondatoarea Congregaţiei Slujitoarele Sfântului
Iosif, şi preotul Luigi Guanella, Italia, anii vieţii 1842-1915, fondator al Congregaţiei
„Slujitorii Carităţii” şi al Institutului „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe”. •
Secvenţe din cântarea Orei a Şasea. „Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
în tine mi-am pus încrederea din copilărie” (70,5): acest verset din psalmul 70, recitat
la Ora Medie descrie bine trăsătura comună a celor trei noi sfinţi: încrederea de
neclintit în Domnul. În Consistoriul de luni dimineaţă, papa Benedict al XVI-lea a
aprobat deci canonizarea Fericiţilor Conforti, Guanella şi Rodríguez de Castro: •
Venerábiles Fratres, opportunitátem iam sínguli perpendístis Beátos Guidónem Maríam
Conforti, Aloísium Guanella, et Bonifátiam Rodríguez de Castro in Sanctórum número
censéndi... Călugăriţa spaniolă Bonifacia Rodríguez de Castro, fondatoarea
Congregaţiei Misionarelor Slujitoarele Sfântului Iosif s-a născut la Salamanca în
1837 dintr-o familie de modeşti meşteşugari. Ea însăşi şi-a câştigat existenţa confecţionând
frânghii. Bizuindu-se pe experienţa sa artizanală a înfiinţat o Congregaţie pentru
sprijinul femeilor muncitoare. Un proiect curajos la acea vreme care s-a lovit de
împotrivirea clerului diecezan. Dispreţuită chiar de surorile Congregaţiei sale, nu
a răspuns la insulte dar a trăit în tăcere şi încrezându-se în Cristos. Abia după
moarte, în 1905, s-au disipat calomniile împotriva ei şi i-a fost recunoscută sfinţenia.
În
legătură cu figura preotului Alois Guanella, Sfântul Carităţii din Italia secolului
al XIX-lea alături de cei nevoiaşi şi infirmi, se opreşte postulatorul Cauzei de
canonizare, părintele Maria Carrera: • Această figură a fost într-adevăr mare
în viaţa sa, nu doar pentru că a înfiinţat două congregaţii „Slujitorii carităţii”
şi „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe”, dar a fost într-adevăr un mare om
care a ştiut să dea răspuns, în limitele posibilului, la gemetele umanităţii suferinde.
Cu adevărat a fost un bun samaritean.
Un Sfânt al carităţii care a ajuns
unde doar o mărturie precum cea dată de el putea ajunge… •
Aş zice că sfântul poartă cu adevărat în carnea sa nevoile urgente şi suferinţele
săracilor şi simte geamătul pe care atâtea organizaţii la nivel statal nu reuşesc
să-l audă. Aş spune că astăzi, în acest moment în care Biserica anunţă această canonizare,
e sărbătoare pentru noi, desigur, care suntem fiii săi spirituali, dar este sărbătoarea
săracilor, deoarece părintele Guanella a fost întotdeauna aproape de cei marginalizaţi:
a restrâns cercul marginalizării lor şi a făcut ca ei să poată sta tot mai aproape
de centru simţind participarea profundă la viaţa Bisericii dar şi a societăţii.
Părintele
Guanella răspundea celor care îi cereau să prezinte pe scurt lucrarea sa: „E Dumnezeu
cel care face…” • Desigur noi suntem mici palete de culori cu care Dumnezeu
pictează tablourile vieţii. Paul al VI-lea în ziua proclamării de fericit a subliniat
mai ales acest aspect: este Dumnezeu cel care face. Suntem instrumente ale acestei
bunătăţi îndurătoare a lui Dumnezeu care construieşte în zilele noastre în serviciul
săracilor şi a celor suferinzi cu participarea totală a existenţei noastre. Părintele
Alois Guanella a fost un pasionat de viaţă şi voia ca viaţa să fie trăită în plinătatea
de către toţi şi mai ales de săracii care nu au posibilitatea de a trăi pe deplin
existenţa lor. Deci voia să trăiască cu pasiune această realitate ca misiune voită
de Dumnezeu: e Dumnezeu cel care face.
Care este mesajul cel mai puternic
pe care părintele Guanella îl transmite oamenilor din vremea noastră în lumina acestei
canonizări? • Aş spune că într-o epocă de nevoie educativă urgentă această
absenţă, situaţia de a fi orfani de valori, aspectul pregnant este acesta: părintele
Guanella pasionat de viaţă, un pasionat educator care voia să treacă prin inima persoanelor,
căci spunea adesea că educaţia este o problemă de inimă şi dacă nu trece în inima
persoanelor educaţia, ştiinţa, poate au durata unei flori de câmp; noi în schimb,
trebuie să punem baza, pentru ca viaţa să fie trăită în plinătate şi cu bucurie. Într-adevăr,
părintele Alois Guanella cred că este acest om pasionat de viaţă, un educator pasionat.
Luminos
exemplu de misionar este viitorul Sfânt Guido Conforti. Despre însemnătatea acestei
canonizări vorbeşte părintele Rino Benzoni, superiorul general al Misionarilor Xaverieni,
congregaţie întemeiată de Fericitul Conforti. • Încă de la începutul vieţii
sale, am putea spune, misiunea a fost aceea care a dat formă acestei personalităţi
atât din punct de vedere uman cât şi spiritual şi apoi în realizările, chiar dacă
nu a putut să o împlinească în modul clasic din cauza sănătăţii, a faptului că la
37 de ani Papa l-a chemat să fie arhiepiscop de Parma. Dar a realizat-o în această
sinteză vitală puternică între păstor al unei Biserici, al unei dieceze italiene,
mai întâi ca preot şi apoi ca episcop: deci episcop, preot şi fondator al unei congregaţii
misionare.
Acesta este un aspect, aş zice, fundamental: nu poţi fi creştin
fără a fi vestitor…misionar.. • Negreşit, dar aş spune mai mult încă, şi aici
stă însemnătatea mons. Conforti. Nu poate fi cineva preot şi nu poate fi cineva episcop
decât văzând propria hirotonire preoţească, propria consacrare episcopală, în vederea
evanghelizării lumii întregi. Este ceea ce Conciliul Vatican II va spune mai târziu:
un episcop nu este consacrat doar pentru dieceza sa ci pentru întreaga lume.
Care
este mesajul pe care Fericitul Guido Conforti îl dă oamenilor din timpul nostru? •
Cred că actualitatea acestei figuri stă în faptul sfinţeniei sale şi apoi în ceea
ce a amintit papa Ioan Paul al II-lea: misionarul pentru a fi atare, trebuie să fie
sfânt. Aşadar, cred că lucrul care nu trebuie uitat în nici un caz este tocmai drumul
de o viaţă al mons. Conforti pentru a face ceea ce Dumnezeu voia de la el.