După revolta din Egipt, situaţie şi mai grea în Fâşia Gaza: interviu cu parohul de
Gaza
RV 13 feb 2011. Concomitent cu manifestaţiile
de piaţă din Egipt care cereau demisia preşedintelui Mubarak, s-au desfăşurat
zilele trecute ample demonstraţii şi în Fâşia Gaza. Condiţiile de
viaţă din zona controlată de gruparea Hamas, unde este în vigoare blocada economică
impusă de autorităţile israeliene, continuă să fie tot mai grele cu toate că Statul
ebraic a autorizat în iunie 2010 circuluaţia unor mărfuri civile, în afară de oţel
şi ciment. Potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţii palestinieni, la începutul anului
curent şomajul în Fâşia Gaza a ajuns la 45%.
Redacţia centrală Radio
Vatican l-a contactat pe preotul argentinian Jorge Hernandez, parohul comunităţii
latine "Sfânta Familie" la Gaza: • "Fâşia Gaza a resimţit
perioada de schimbări din Egipt, mai ales în primele momente, când datorită acestei
situaţii s-a oprit o anumită creştere economică ce se putea observa la Gaza. După
cum se ştie, Gaza trăieşte datorită tunelurilor. În aceste săptămâni nu se mai găsesc
anumite articole, mai ales cele alimentare şi de igienă, tocmai pentru că nu mai pot
fi aduse prin tunelurile care făceau lăgătura cu Egiptul. În plus, au crescut preţurile.
Gazul nu se mai găseşte, benzina este foarte scumpă...".
Cum se trăieşte
în Fâşia Gaza în aceste luni, care sunt condiţiile de viaţă ale populaţiei? •
"Situaţia din Egipt se răsfrânge asupra Fâşiei Gaza, dar anumite probleme nu sunt
legate de evenimentele din Egipt ci de blocadă. De exemplu, se resimte foarte mult
lipsa locurilor de muncă. Cât priveşte situaţia sanitară, sunt persoane care nu găsesc
medicamente sau cele necesare pentru sănătate şi întâmpină mari dificultăţi în a ieşi
din Fâşia Gaza. Din nefericire, aceasta este viaţa la Gaza".
Sunteţi
paroh la Gaza de aproape doi ani. Cum se desfăşoară viaţa parohială? •
"Creştinii din Gaza trăiesc mai întâi de toate ca palestinieni. Pentru creştini, apoi,
biserica este totul, în sensul social al cuvântului dar e şi un fel de refugiu. Uneori
Biserica poate ajuta economic multe familii în necesităţile de fiecare zi. Nu este,
aşadar, numai un loc de rugăciune dar şi un loc de regăsire socială, de "terapie",
dacă vrem să-i spunem astfel. Liturghia duminicală nu înseamnă doar celebrarea propriu
zisă şi apoi toată lumea pleacă acasă; dimpotrivă, rămânem împreună, vorbim între
noi, este cu adevărat un moment puternic de viaţă comunitară pentru că ne dă curajul
să mergem înainte. Un alt exemplu: avem în parohie un centru social pentru tineri
şi copii. Colaborăm cu Biserica Ortodoxă, în numele unicului Domn şi al unicei credinţe".
Câţi creştini sunt la Gaza? • "Creştinii sunt
circa trei mii. Cei mai mulţi sunt ortodocşi. Creştinii romano-catolici sunt circa
200. O altă formă de apostolat foarte importantă este vizita la bolnavi şi reuniunile
săptămânale pentru căsătorie, mai ales cu cei tineri, prin care suntem alături de
ei pe drumul vieţii".
Ce vă doriţi pentru Biserica din Gaza şi pentru
viitorul populaţiei? • "Să aducem speranţă, alte valori. Trebuie să avem
răbdare. Aceasta ne dă curaj."