Benedict al XVI-lea: educaţia, act de iubire într-o lume în care se consideră periculos a vorbi despre adevăr

(RV - 7 februarie 2011) Educatorul creştin să fie expresie de iubire şi martor al adevărului: este îndemnul adresat de Benedict al XVI-lea participanţilor la adunarea plenară a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică - circa 60 de persoane, primiţi luni dimineaţă în Vatican. Papa a pus accentul pe necesitatea urgentă pentru Biserică de a răspunde provocării lansate de urgenţa educativă în seminare ca şi în şcoli. Apoi, a amintit că într-un timp marcat de relativism, adevărul trebuie anunţat cu “fidelitate curajoasă şi inovatoare”. Cuvântul de salut a fost adresat papei Benedict al XVI-lea de cardinalul prefect al departamentului, Zenon Grocholewski.

“A educa este un act de iubire, exerciţiu ’al carităţii intelectuale’ care cere responsabilitate, devotament, coerenţă de viaţă”: a subliniat Benedict al XVI-lea în discursul său către membrii departamentului vatican pentru Educaţia catolică.

Papa a reafirmat cât este de important să se înfrunte tema, la care personal ţine atât de mult, a urgenţei educative. O provocare, a spus, dintre cele mai urgente pe care „Biserica şi instituţiile sale sunt chemate să le înfrunte”:
• Activitatea educativă pare să fi devenit şi mai anevoioasă deoarece, într-o cultură care prea adesea face din relativism propriul crez, ajunge să înceteze lumina adevărului, mai mult se consideră periculos a vorbi despre adevăr, strecurând astfel îndoiala asupra valorilor de bază ale existenţei personale şi comunitare.

Pontiful a elogiat serviciul desfăşurat de instituţiile formative care „se inspiră din viziunea creştină despre om şi realitate”. Şi a pus accentul pe importanţa formării viitorilor preoţi în anii de seminar. Acesta, a fost urarea episcopului Romei, „să fie etapa preţioasă a vieţii în care candidatul la preoţie trăieşte experienţa de „ucenic” al lui Isus. A reafirmat apoi necesitatea pentru seminarişti „de a trăi împreună” şi iubi „dimensiunea comunitară” care anticipează „fraternitatea sacramentală”. Succesorul lui Petru şi-a îndreptat gândul la teologie îndemnând la o consolidare tot mai puternică a legăturii dintre ea şi studiul Sfintei Scripturi:
• Teologul nu trebuie să uite să fie şi unul care vorbeşte lui Dumnezeu. Este indispensabil, de aceea, să se ţină strâns unite teologia cu rugăciunea individuală şi comunitară, mai ales liturgică. Teologia este ştiinţa credinţei iar rugăciune alimentează credinţa. În uniunea cu Dumnezeu, misterul este, într-un anume mod, gustat, se face aproape, şi această proximitate este lumină pentru inteligenţă.

Referindu-se la Fericitul John Henry Newman a subliniat conexiunea teologiei cu celelalte discipline care formează împreună un „cerc al ştiinţei”. Numai Dumnezeu, a relevat, „are relaţie cu totalitatea realului”. În consecinţă, a avertizat, „a-l elimina pe Dumnezeu înseamnă a rupe cercul cunoaşterii”:
• În această perspectivă Universităţile catolice, cu identitatea lor foarte precisă şi deschiderea lor spre „totalitatea” fiinţei umane, pot desfăşura o lucrare preţioasă pentru promovarea unităţii cunoaşterii, orientând studenţi şi profesori spăre Lumina lumii, „lumina care luminează pe orice om”.

E nevoie, a mai spus Papa, de „curajul de a vesti valoarea ’în sens larg’ a educaţiei, pentru a forma persoane solide”. E nevoie, a mai spus, „de o fidelitate curajoasă şi inovatoare care să poată conjuga conştiinţa clară a propriei identităţi” şi deschiderea spre celălalt pentru a trăi împreună în societăţile propriei vieţi:
• Chiar şi în acest scop, se remarcă rolul educativ al învăţământului Religiei catolice ca disciplină şcolară în dialog interdisciplinar cu celelalte. Într-adevăr, acesta contribuie în largă măsură nu numai la dezvoltarea integrală a studentului, dar şi la cunoaşterea celuilalt, la înţelegerea şi la respectul reciproc.

Papa a afirmat că „prin coerenţa propriei vieţi şi implicarea personală” prezenţa educatorului creştin” devine „expresie de iubire şi mărturie de adevăr”. În fine a oferit reflecţia sa asupra contribuţiei pe care internetul poate să o dea formării din seminarii, subiect asupra căruia Congregaţia pregăteşte în prezent un document. Reţeaua, a observat Pontiful, „datorită capacităţii sale de a depăşi distanţele şi de a pune în contact reciproc persoanele, prezintă mari posibilităţi şi pentru Biserică şi misiunile sale”. Utilizarea ei a mai adăugat, trebuie să fie mereu „inteligentă şi prudentă”:
• Şi în acest domeniu este de extremă importanţă a putea conta pe formatori adecvat pregătiţi pentru ca să le fie ghizi credincioşi şi mereu la zi, în scopul de a însoţi candidaţii la preoţie la uzul corect şi pozitiv al mijloacelor informatice.

Aici serviciul audio: