Papa invită credincioşii să-l mărturisească pe Cristos alături de cei suferinzi unde este mai urgentă lupta împotriva bolilor

(RV - 31 ianuarie 2011) „Pentru ca în acele teritorii de misiune unde lupta împotriva bolilor este mai urgentă, comunităţile creştine să ştie să dea mărturie despre prezenţa lui Cristos alături de cei suferinzi". Este intenţia misionară de rugăciune propusă de Benedict al XVI-lea pentru luna februarie membrilor Apostolatului rugăciunii. Este un subiect asupra căruia Pontiful s-a oprit de mai multe ori. „Chiar dacă boala face parte din experienţa umană - spunea duminică 8 februarie 2009 la rugăciunea „Angelus” - cu ea nu ne putem obişnui, nu numai pentru că uneori devine într-adevăr apăsătoare şi gravă, dar în mod esenţial pentru că suntem făcuţi pentru viaţă, pentru o viaţă completă”. „Când suntem încercaţi de rău iar rugăciunile noastre par să rezulte zadarnice” - a adăugat Pontiful - „găsim răspunsul în Evanghelie”. Dar cum să mărturisim prezenţa lui Cristos alături de cei suferinzi?

Redacţia centrală a stat de vorbă cu fratele Marco Fabello, directorul revistei „Fatebenefratelli” a călugărilor Sfântului Ioan al lui Dumnezeu.
• Sunt comunităţile creştine cele mai antice, care au poate temelii mai adânci, care ar trebui într-un anume mod să fie capabile să manifeste această prezenţă a lui Cristos alături de cei suferinzi, mai ales în teritoriile de misiune, dar şi în misiunile noastre zilnice. Desigur, în teritoriul de misiune există mai puţine mijloace, mai puţini lucrători sanitari la dispoziţie, dar probabil este un teren care ştie să accepte poate mai bine Evanghelia, decât are loc în ţările, în oraşele noastre.

Referitor la Evanghelie, Isus a fost mereu aproape de bolnavi, şchiopi, orbi şi leproşi. Cu ce spirit Biserica misionară se apropie azi de lumea suferinţei?
• Cu acelaşi spirit cu care se apropia Isus, cel al primilor creştini: gestul de a merge înaintea fratelui care are nevoie de o mână de ajutor şi aceasta nu pentru ceva filantropic sau alt motiv, ci în numele acelui Isus care dintotdeauna ne-a învăţat că a sta aproape de săraci şi nevoiaşi înseamnă deja a le purta sănătate, este deja poate harul mântuirii.

Bolile sunt multe şi felurite dar cea mai gravă care loveşte omul din toate timpurile este absenţa lui Dumnezeu în viaţa persoanelor. În teritoriile de misiune cum sunt tratate suferinţele provocate de această absenţă?
• Lucrarea noastră ar trebui să fie aceea de a ajuta persoanele să se apropie de Dumnezeu care le iubeşte, de Dumnezeu care nu părăseşte niciodată pe nimeni.

Durerea şi neputinţa cauzate de boală pot pune credinţa la grea încercare. Cum se poate redescoperi sensul suferinţei cuprins în Crucea lui Cristos, în Patima şi Învierea sa?
• Aceasta este una din temele cele mai importante la care suntem martori aproape zilnic: suferinţa care de multe ori, în loc să apropie, îndepărtează de Dumnezeu. Cred că aceasta este o mare încercare pe care creştinul o trăieşte şi pe care o poate depăşi prin apropierea celorlalţi fraţi, cei care în ciuda a toate, ştiu că Dumnezeu ajută chiar în dificultăţile cele mai mari.

Preoţi, călugări şi laici care asistă bolnavii în multe părţi ale lumii, sunt chemaţi să fie mâinile şi inima lui Cristos pentru a face să strălucească cuvintele lui Isus: „Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut”..
• Pâinea de împărţit, apa de dat, sfatul de purtat acestor persoane astăzi mai mult ca oricând, este pâinea speranţei şi apa mântuirii. Poate ceea ce trebuie să punem în act este înainte de toate a fi noi înşine convinşi să-l iubim pe Dumnezeu şi apoi să transferăm această iubire pe care Dumnezeu o are pentru noi, şi noi pentru Dumnezeu, celorlalţi fraţi. Dacă nu iubim fraţii, mai ales pe cei aflaţi în mai mare dificultate cum putem spune că-l iubim pe Dumnezeu?

Relativ la iubire şi angajare, Ordinul spitalicesc Fatebenefratelli este prezent în 50 de ţări din cele 5 continente, cu circa 400 de opere apostolice sanitare. Cum se traduce această prezenţă în teritoriile de misiune?
• Pentru noi a fi în teritoriu de misiune înseamnă a sta în mijlocul persoanelor care au nevoie, care au mare nevoie, şi a le asista. Apoi, restul îl face Providenţa, îl face Domnul.

Aici serviciul audio: