Benedict al XVI către comunitatea Colegiului Pontifical Etiopian: fiţi un semn de
speranţă pentru Biserica din ţările voastre
(RV - 29 ianuarie 2011) Benedict al XVI-lea a primit sâmbătă dimineaţă în audienţă
comunitatea Colegiului Pontifical Etiopian din Vatican, cu ocazia împlinirii
a 150 de ani de la moartea patronului lor Sfântul Iustin De Iacobis. Papa a amintit
această figură luminoasă de evanghelizator îndemnând preoţii şi seminariştii să fie
un semn de speranţă pentru Biserică şi să contribuie la convieţuirea paşnică a naţiunilor
etiopiene şi eritreene.
„Păşiţi cu hotărâre pe calea sfinţeniei”: i-a îndemnat
Sfântul Părinte pe cei peste 20 de preoţi şi seminarişti ai Colegiului Pontifical
Etiopian, o instituţie - a subliniat, care este „semn al străvechilor şi profundelor
legături de comuniune ce unesc Biserica din Etiopia şi din Eritreea cu Sediul Apostolic”: •
Voi sunteţi un semn de speranţă, mai ales pentru Biserica din ţările voastre de origine.
Sunt sigur că experienţa de comuniune trăită aici la Roma vă va ajuta şi să purtaţi
o preţioasă contribuţie la creşterea şi convieţuirea paşnică a iubitelor
voastre naţiuni.
Papa a amintit figura luminoasă a Sfântului Iustin De
Iacobis, patronul Colegiului Etiopian, care şi-a dedicat întreaga viaţă în serviciul
poporului abisinian, şi în mod special formării de preoţi etiopieni. •
Iustin a intuit cu clarviziune că atenţia faţă de contextul cultural
trebuia să fie o cale privilegiată pe care harul Domnului avea să formeze
noi generaţii de creştini. Învăţând limba locală şi favorizând tradiţialiturgică
multiseculară a ritului propriu a acelor comunităţi, el s-a străduit şi pentru o lucrare
ecumenică eficace.
Pontiful s-a oprit astfel la activitatea Colegiului
Pontifical care susţine seminariştii „în strădania lor de pregătire teologică, spirituală
şi pastorală”. A îndemnat preoţii formaţi la Roma să „suscite în fiecare dragostea
faţă de Cristos şi faţă de Biserică”, odată întorşi în comunitatea de origine sau
când însoţesc conaţionalii emigraţi în străinătate. Urmând exemplul Sfântului Iustin,
a adăugat Pontiful, să ştiţi că pentru voi preoţi şi seminarişti „este trasată calea
sfinţeniei”: • Sfinţenia se situează deci chiar în inima slujirii bisericeşti
şi este vocaţia la care toţi suntem chemaţi. Sfinţii nu sunt un ornament care îmbracă
Biserica din exterior, dar sunt ca florile unui pom ce dezvăluie vitalitatea
inepuizabilă a limfei care îl străbate.
„În pofida caracterului
propriu al vocaţiei fiecăruia”, a mai observat, „nu suntem separaţi între noi”; suntem
în schimb solidari în comuniune în sânul unui unic organism spiritual. Cristos ne-a
cucerit viaţa. Cu toate acestea el „nu suprimă calităţile caracteristice ale persoanei”.
Din contra, a încheiat Pontiful, „le înalţă, la înnobilează şi, însuşindu-şi-le, le
cheamă să fie în slujba misterului său şi lucrării sale”.