Benedict al XVI-lea: creştinii continuă neîncetat să ceară de la Dumnezeu darul unităţii.
Trebuie învinse resemnarea şi pesimismul
(RV - 25 ianuarie 2011) În drum spre deplina unitate vizibilă între noi,
trebuie să învingem tentaţia resemnării şi pesimismului, care înseamnă lipsă de încredere
în puterea Duhului Sfânt. Căutarea restabilirii unităţii între creştinii
divizaţi nu se poate reduce la o recunoaştere a diferenţelor reciproce şi la obţinerea
unei convieţuiri paşnice: unitatea spre care năzuim este aceea pentru care Isus însuşi
s-a rugat şi care din natura ei se manifestă în comuniunea credinţei, a sacramentelor
şi ministerului. Subliniată de Pontif necesitatea unităţii efective, simţită ca imperativ
moral şi răspuns la o chemare precisă a Domnului.
Marţi 25 ianuarie, începând
de la 17.30, ora Romei, papa Benedict al XVI-lea s-a aflat în bazilica romană Sfântul
Paul în afara Zidurilor unde a condus celebrarea Vesperelor, rugăciunea liturgică
vesperală sau vecernia pentru sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul Apostol, la încheierea
Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Au luat parte reprezentanţi ai
celorlalte Bisericii şi Comunităţi ecleziale prezente la Roma. Anul acesta, tema Săptămânii
de rugăciune pentru unitatea creştinilor a fost luată din cartea Faptele Apostolilor
2,42: “Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii
şi în rugăciune”.
Celebrarea Vesperelor a decurs potrivit normelor liturgice.
Papa a introdus ora vesperală cu invocaţia în latină: Dumnezeule vină în ajutorul
meu, Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi. S-a cântat imnul şi apoi în două coruri cei
trei psalmi, lectura scurtă din Prima Scrisoare a Sfântului apostol Paul către Corinteni
15,9-10 şi din Faptele Apostolilor 2,42-47, aceasta din urmă cu referire la tema Săptămânii
de rugăciune din acest an. A urmat predica Sfântului Părinte.
„După exemplul
lui Isus, care în ajunul pătimirii s-a rugat Tatălui pentru ucenicii săi, „ca toţi
să fie una” (In 17,21), creştinii continuă fără încetare să invoce de la Dumnezeu
darul unităţii. Această cerere devine mai intensă în timpul Săptămânii de Rugăciune,
care se încheie astăzi, când Bisericile şi Comunităţile ecleziale meditează şi se
roagă împreună pentru unitatea tuturor creştinilor. Anul acesta tema oferită nouă
spre meditare a fost propusă de Comunităţile creştine de la Ierusalim, cărora aş vrea
să le exprim mulţumirea mea profundă, însoţită de asigurarea afecţiunii şi rugăciunii
atât din partea mea cât şi a întregii Biserici. Creştinii din Ţara Sfântă ne invită
să reînnoim şi să întărim angajamentul nostru pentru restabilirea deplinei unităţi
meditând asupra modelului de viaţă a primilor ucenici ai lui Cristos reuniţi la Ierusalim:
„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în
rugăciuni” (Fap 2,42). Acesta este tabloul primei comunităţi născute la Ierusalim
chiar în ziua Rusaliilor, suscitată de predic ape care apostolul Petru, plin de Duhul
Sfânt, o adresează tuturor celor care veniseră în Cetatea Sfântă pentru sărbătoare.
O comunitate nu închisă în ea însăşi, dar, încă de la naşterea sa, catolică, universală,
capabilă să îmbrăţişeze neamuri de limbi şi de culturi diferite, cum chiar cartea
Faptelor Apostolilor o arată. O comunitate nu întemeiată pe un pact între membrii
săi, nici de simpla împărtăşire a unui proiect sau a unui ideal, dar de comuniunea
profundă cu Dumnezeu, care s-a revelat în Fiul său, de întâlnirea cu Cristos cel mort
şi înviat.
+++
Trebuie să fim recunoscători pentru că în decursul ultimelor
decenii, mişcarea ecumenică „apărută prin impulsul harului Duhului Sfânt” (Unitatis
redintegratio, 1), a făcut însemnaţi paşi înainte, care au făcut posibil
să se obţină convergenţe şi consensuri încurajatoare în diferite puncte, dezvoltând
în Biserici şi Comunităţile ecleziale raporturi de stimă şi respect reciproc, precum
şi de colaborare concretă în faţa provocărilor din partea lumii contemporane. Ştim
bine totuşi, că suntem încă departe de acea unitate pentru care Cristos s-a rugat
şi pe care o găsim reflectată în tabloul primei comunităţi de la Ierusalim. Unitatea
la care Cristos, prin Duhul său, cheamă Biserica nu se realizează doar pe planul structurilor
organizatoare, ci se configurează la un nivel mult mai profund, ca unitate exprimată
„în mărturisirea unei singure credinţe, în celebrarea comună a cultului divin şi în
înţelegerea fraternă a familiei lui Dumnezeu” (ibid., 2). Căutarea restabilirii unităţii
între creştinii divizaţi nu se poate reduce, deci, la o recunoaştere a diferenţelor
reciproce şi la obţinerea unei convieţuiri paşnice: ceea ce spre care năzuim este
acea unitate pentru care Cristos însuşi s-a rugat şi care prin natura sa se manifestă
în comuniunea credinţei, a sacramentelor, a ministerului. Drumul spre această unitate
trebuie simţit ca un imperativ moral, răspuns la o chemare precisă a Domnului. De
aceea este nevoie să învingem ispita resemnării şi pesimismului, care este lipsă de
încredere în puterea Duhului Sfânt. Datoria noastră este să continuăm cu pasiune drumul
spre această ţintă printr-un dialog serios şi riguros pentru a aprofunda patrimoniul
comun, teologic, liturgic şi spiritual; prin cunoaşterea reciprocă; prin formarea
ecumenică a noilor generaţii şi, mai ales, prin convertirea inimii şi prin rugăciune.
Într-adevăr, cum a declarat Conciliul Vatican II, „propunerea sfântă de a reconcilia
toţi creştinii în unitatea unei singure şi unice Biserici a lui Cristos, depăşeşte
forţele şi capacităţile omeneşti” şi, de aceea, speranţa noastră trebuie pusă în
primul rând „în rugăciunea lui Cristos pentru Biserică, în iubirea Tatălui pentru
noi şi în puterea Duhului Sfânt” (ibid., 24).
În climatul de intensă rugăciune,
Papa a salutat pe toţi cei prezenţi: cardinalul Francesco Monterisi, arhiprezbiterul
Bazilicii, cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea
Unităţii Creştinilor şi pe ceilalţi cardinali, fraţii în episcopat şi în preoţie,
abatele şi monahii benedictini ai străvechii comunităţi, călugări şi călugăriţe, laicii
care reprezintă întreaga comunitate diecezană a Romei.
În mod special, Benedict
al XVI-lea a salutat fraţii şi surorile celorlalte Bisericii şi Comunităţi ecleziale
reprezentate aici seara aceasta. Între ei, un salut particular l-a adresat membrilor
Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi
Anticele Biserici Orientale, a căror reuniune se va desfăşura aici la Roma în următoarele
zile.
Un salut deosebit l-a adresat şi reprezentanţilor Bisericii Unite a Evanghelico-luteranilor
din Germania care au venit la Roma călăuziţi de episcopul landului Bavaria.