Statele Unite: 20 ianuarie 1961, începutul preşedinţiei lui John Fitzgerald Kennedy

(RV – 21 ianuarie 2011) Acum 50 de ani, pe 20 ianuarie, îşi începea preşedinţia John Fitzgerald Kennedy. Au fost 1000 de zile, concluse în mod tragic cu asasinarea sa la Dallas. O perioadă trecută dar care continuă să aibă un relevant influx asupra politicii şi a imaginarului colectiv american.
Redacţia noastră centrală a realizat un serviciu legat de momentul jurământului depus de Kennedy, cel de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, pe 20 ianuarie 1961:

• „Concetăţeni americani, nu vă întrebaţi ce anume poate face ţara pentru voi, ci întrebaţi-vă ce anume puteţi face voi pentru ţară. Concetăţeni din lumea întreagă, nu vă întrebaţi ce anume poate face America pentru voi, dar ce putem face împreună pentru libertatea oamenilor”.

Cu aceste cuvinte John Fitzgerald Kennedy se prezenta lumii. La doar 43 de ani, tânărul senator catolic din Boston îşi începea scurta dar intensa experienţă ca preşedinte. Discursul inaugural ţinut la Washington într-o geroasă dimineaţă avea să marcheze nu doar începutul unui nou mandat prezidenţial dar şi un nou stil de a face politică, după cum subliniază ziaristul şi biograful familiei Kennedy, Gianni Bisiach:

• „Acel 20 ianuarie a fost o mare zi. Din partea lui Kennedy mesajul forte a fost unul de încurajare, de îndemn la dialog şi la înfruntarea dificultăţilor politicii mondiale. Se stabilea astfel un raport direct, căci Kennedy va merge în Africa, în Asia, în America de Sud. Va încerca să ducă în lume o nouă politică, iar tinerii apreciază acest lucru în anii mohorâţi ai Războiului Rece. Cu imaginea sa tinerească, simpatică şi deschisă a iniţiat o nouă eră.
Spunând în acea zi: 'Nu vă întrebaţi ce poate face America pentru voi, dar ce puteţi face voi pentru America' însemna că fiecare era implicat la nivelul responsabilităţii personale. Era o perioadă nouă la nivel mondial: atunci lumea era poate mai deschisă la speranţă decât astăzi”.

Criza rachetelor din Cuba, provocarea sovietică legată de cucerirea spaţiului, angajarea în favoarea drepturilor civile a afro-americanilor, dar şi eşuarea debarcării din Golful Porcilor, în Sud-Vestul Cubei şi începutul conflictului din Vietnam: sunt lumini şi umbre ale unui preşedinte asasinat la Dallas, dar rămas în memorie asemenea unui mit.
Iată comentariul politologului John Harper, de la Johns Hopkins University:

• „Figura lui Kennedy a fost foarte mitizată imediat după moarte. Apoi a fost şi foarte criticată când au ieşit la iveală fapte din viaţa sa personală. Acum avem o viziune mai echilibrată. Printre istorici există o viziune foarte pozitivă asupra lui Kennedy: era un om pragmatic, gata să facă compromisuri când trebuia să evite un dezastru, foarte curajos şi scrupulos în situaţii de extremă tensiune, precum criza din Cuba. Rămâne aşadar un model de corectitudine, de luciditate şi curaj în gestionarea crizelor. Rămâne însă ceva misterios şi ambiguu în acest om, pentru că nu avem cum să ştim ce ar fi făcut dacă ar fi supravieţuit: sigur, circumstanţele morţii sale vor suscita întotdeauna o deosebită fascinaţie.

Kenedy a lăsat unele discursuri pronunţate cu o asemenea forţă şi carismă încât chiar şi adversarii îl admirau. Sunt memorabile cuvintele pronunţate de el la Berlin, în iunie 1963, la câţiva paşi de Zidul înălţat de regimul comunist:

• „Acum 2000 de ani cea mai mare mândrie era să spui 'civis Romanus sum' (sunt cetăţean roman nn). Azi, în lumea liberă, cea mai mare mândrie este să spui 'Eu sunt un berlinez'”.

Aici serviciul audio: