Săptămâna pentru unitatea creştinilor. Cardinalul Koch: să ne rugăm pentru fraţii noştri persecutaţi

(RV - 20 ianuarie 2011) "Fidelitatea faţă de învăţătura apostolilor ne uneşte" este tema de azi a Săptămânii pentru Unitatea Creştinilor, care va trăi momente de mare importanţă ecumenice. Luni 24, Papa va primi într-o audienţă privată o delegaţie a Bisericii Unite Evenghelice-Luterane din Germania. Cu o zi înainte, în schimb, cardinalul preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Kurt Koch, va prezida o întâlnire ecumenică la Bazilica Sfântul Paul în afara Zidurilor. Ca un punct central al evenimentului, va fi sădit şi binecuvântat un pom, în parteneriat cu proiectul "Luther Garden - Grădina lui Luter" din Wittenberg în Germania. În fine, marţi, 25 ianuarie, la ora 17.30 în Bazilica San Paolo fuori le mura, papa Benedict al XVI-lea va conduce celebrarea Vesperelor Secunde la solemnitatea Convertirii Sf. Pavel, la încheierea Săptămânii de rugăciune. La ceremonie participă reprezentanţi ai celorlalte Biserici şi Comunităţi ecleziale din Roma. În acest an Săptămâna pentru Unitatea Creştinilor este dedicată în special credincioşilor victime ale persecuţiei şi discriminărilor.

E ceea ce subliniază cardinalul Kurth Koch intervievat de redacţia germană de la Radio Vatican.
• Ich Glaube, es ist gerade im Westen höchste Dringlichkeit, dass wir diese ... Cred că tocmai în lumea occidentală este de maximă urgenţă a deveni conştienţi de persecuţia modernă a creştinilor. Pentru mulţi din Europa, persecuţiile creştinilor fac parte din istoria Bisericii, pentru că toată lumea a auzit vorbindu-se despre el. Dar că astăzi creştinii reprezintă grupul religios cel mai persecutat religios, din păcate, nu a intrat încă în conştiinţa colectivă. În această Săptămână pentru unitate acest fapt se va face vizibil pentru că ne vom ruga pentru creştinii persecutaţi, vom denunţa deschis toate cazurile de martiriu şi vom arăta cum "creştinofobia" este în continuă creştere în Europa de Vest. Avem o conştiinţă vigilentă pentru anti-semitismul care reînvie şi în ceea ce priveşte islamofobia care se extinde, dar apoi suntem orbi în faţa creştinofobiei, care este totuşi prezentă printre noi.

Pe drumul unităţii creştinilor, la ce punct suntem astăzi?

• Auf dem Weg. Weder am Anfang noch am Ziel ...Pe cale. Nici la ânceput, nici la ţintă. Nu trebuie să ne comportăm ca şi cum am fi abia la început, dar nu putem nici să pretindem că am fi ajuns deja la obiectiv. Suntem pe un drum care necesită multă răbdare, şi răbdarea este sora mai mică a speranţei. Faptul că suntem încrezători se manifestă în faptul că ne păstrăm răbdarea.

Cum sunt relaţiile astăzi cu ortodocşii şi protestanţii?

• Ich glaube, der Grundunterschied besteht darin, dass wir mit den Orthodoxen ...Cred că diferenţa esenţială consistă în aceea că avem multe în comun cu ortodocşii şi cu vechii orientali. Atunci când am contacte cu membri ai Bisericilor Vechi Orientale, de care în realitate suntem separaţi de peste 1500 de ani, mă simt acasă, deoarece ei au aceeaşi structură bisericească. Ceea ce ne separă un pic este cultura diferită. În timp ce cu Bisericile născute din Reformă nu avem în comun o bază largă de credinţă, avem însă în comun aceeaşi cultură, iar eu am impresia că pentru mulţi creştini, atât catolici cât şi reformaşi, uneori fondul cultural comun este mai important decât baza comună a credinţei.

Recent a fost instituit Ordinariatul pentru anglicanii care doresc să intre în Biserica Catolică. Cum trebuie înfruntată din punct de vedere ecumenic această situaţie?

• Erstens haben wir hier in Rom eine klare Arbeitsteilung: Für "anglicanorum coetibus" ... Decoamdată, aici la Roma avem o diviziune clară a muncii: pentru anglicanii care doresc să vină în Biserica noastră este competentă Congregaţia pentru Doctrina Credinţei; noi, în cadrul Consiliului pentru Unitatea Creştinilor, vom continua dialogul nostru ecumenic. În această epocă a ecumenismului, convertirile sunt şi rămân o chestiune de conştiinţă individuală. Ce este nou este că se prezintă grupuri întregi, cu preoţi şi episcopi, şi aici poziţia noastră, a Bisericii Catolice, a Sfântului Părinte este aceasta: dacă cineva bate la uşa noastră, nu putem să nu deschidem. Aceasta este poziţia noastră. Înţeleg că pentru Biserica Anglicană poate fi foarte dificil, dar există şi o preocupare a noastră pentru că vrem să contribuim pentru ca lumea anglicană să poată regăsi propria unitate.

Ce trebuie făcut astăzi pentru a continua pe calea ecumenismului?

• Das hängt natürlich vom jeweiligen Dialog ab; wir haben ja im Einheitsrat ... Aceasta, desigur, depinde de dialoguri individuale. În cadrul reuniunii Consiliului pentru Unitatea Creştinilor avem cincisprezece dialoguri diferite cu cincisprezece Biserici diferite: fiecare este un caz special. Practic, avem nevoie de două lucruri: dialogul iubirii şi dialogul adevărului. Într-adevăr, fără dialogul de iubire, fără relaţiile de prietenie care se construiesc şi care se doresc a fi aprofundate, dialogul adevărului nu poate înainta. Apoi, există încă multe probleme despre care trebuie să vorbim, care pot ajuta la a găsi o bază comună în credinţă, astfel încât să putem celebra împreună Euharistia.