Papa către părinţii care au pierdut copii: suferinţa să se transforme în speranţă cu ajutorul Mariei

(RV - 19 ianuarie 2011) La terminarea audienţei generale Papa a salutat membrii Asociaţiei „Fii în paradis: aripi între cer şi pământ”, care reuneşte părinţii loviţi de moartea, adeseori tragică”, a fiilor.
Salutul papei Benedict al XVI-lea adresat asociaţiei este plin de afecţiune, o invitaţie puternică pentru părinţi:
• Nu vă lăsaţi învinşi de disperare sau de deprimare, dar transformaţi suferinţa voastră în speranţă, asemenea Mariei la picioarele Crucii.
Caldă recomandarea făcută tinerilor:
• În exuberanţa anilor voştri tinereşti, nu omiteţi să luaţi în calcul riscurile şi acţionaţi în orice moment cu prudenţă şi simţ de răspundere, în special când sunteţi la conducerea unui automobil, pentru protecţia vieţii voastre şi a celei a altuia.

Papa încurajează preoţii să însoţească spiritual familiile lovite de pierderea de copii şi să continue generos în acest important serviciu. Apoi asigură o rugăciune specială de pomenire pentru toţi tinerii care şi-au pierdut viaţa:
• Simţiţi aproape de voi prezenţa lor spirituală: ei, cum spuneţi voi, sunt ’aripi între cer şi pământ’.

Asociaţia „Fii în Paradis” a fost înfiinţată de preotul franciscan Angelo De Padova, plecând de la o dureroasă experienţă personală: moartea neprevăzută a fratelui său. Spune:
• Văzându-i pe părinţii mei că se distrug, se despart, fără să mai reacţioneze mi-am zis: Ceva trebuie făcut! Şi aşa, încet-încet am început să celebrez Liturghia pentru două tinere moarte într-un accident, în 2004. Vedeam mamele distruse şi le-am zis: să ne rugăm împreună în fiecare lună pentru aceste două fiice ale voastre. Treptat am văzut biserica umplându-se cu alte mame care căutau un punct de referinţă în credinţă, în rugăciune. Şi astfel, în şase ani am înfiinţat 20 de grupuri în 20 de sate în care parohii sunt angajaţi să celebreze Liturghia pentru copii şi tineri, iar multe grupuri fac şi parcursul de ajutor reciproc pentru timpul de doliu. Pe lângă credinţă este nevoie şi de un loc, unde să-şi exprime sentimentele şi emoţiile… Persoanelor în doliu uneori li se zice: „nu te îngrijora, mergi înainte, fă-ţi curaj, ai alţi copii, ştiu cum te simţi”. Dare mamele suferă auzind asemenea fraze, deoarece nu sunt adevărate, sunt cuvinte de circumstanţă, fraze gata făcute. De aceea am format aceste grupuri unde mamele se simt primite şi nejudecate de nimeni. Şi în acelaşi loc, aceeaşi durere se poate transforma în iubire, prin faptele de caritate, prin proiecte pentru misiuni, construcţii de grădiniţe, de şcoli elementare, adopţii la distanţă, opere de voluntariat în organizaţia Caritas, la catehism în comunitatea parohială. Astfel durerea devine obiect de investiţie în ceva pozitiv. Iar această durere nu va înceta să aducă roade. Este un fel de drenaj pentru eliminarea a ceea ce este rău. Altminteri se îmbolnăveşte toată familia şi într-un fel societatea. Deci, prin intermediul rugăciunii şi al grupurilor de ajutor reciproc se caută vindecarea rănii. Şi din crăpăturile zidurilor de piatră iese mereu un fir de iarbă. Aşa este şi la moartea unui fiu. E greu dar nu imposibil. E posibil cu ajutorul lui Isus şi a comuniunii dintre noi în numele său.