Consideraţii omiletice la Botezul Domnului: epifanie şi anticipare

(RV - 7 ianuarie 2011) E ziua Domnului. Spre Isus, Fiul lui Dumnezeu născut din femeie la plinirea timpurilor pe care l-am sărbătorit în timpul liturgic al Crăciunului, vedem îndreptându-se multe persoane: păstorii în noaptea sfântă, bătrânii Simeon şi Ana care îl întâmpină la templul din Ierusalim, magii de la Răsărit care cad în genunchi şi îi aduc daruri.

Lecturile biblice, de la Crăciun încoace, ne-au făcut să retrăim aceste întâlniri la slujbele bisericeşti. Din toate am putut desprinde fragilitatea umană şi măreţia divină, aspecte comune dar şi extraordinare. Acesta este misterul Întrupării: Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup şi a locuit între noi. În duminica de după 6 ianuarie, celebrăm Botezul Domnului, o nouă epifanie sau arătare. După ce s-a manifestat păgânilor în gestul sosirii şi închinării magilor de la Răsărit, astăzi Isus este manifestat iudeilor, acelui popor în conştiinţa căruia era vie aşteptarea lui Mesia. Se poate spune că botezul lui Cristos în apele Iordanului, râul care scaldă vertical toată ţara făgăduinţei, Ţara Sfântă, precum şi toate paginile Bibliei, este în mod esenţial o grandioasă epifanie.

Râul Iordan. Izvorând din Munţii Hermon din nordul Palestinei, Iordanul se aruncă în acea fosă profundă care îşi ia numele tocmai de la râu, traversează lacul Tiberiade - rabinii din antichitate îşi imaginau că apele Iordanului nu se amestecă cu cele ale lacului - şi se îndreaptă pe un parcurs întortocheat de peste 300 de kilometri pe o linie de 104 kilometri spre moartea şi îngroparea sa în punctul cel mai coborât de pe glob, 392 metri sub nivelul mării, care este Marea Moartă. Dar acest râu, cum spuneam, străbate şi întreaga Biblie, de la cartea Genezei când Lot a ales ca domeniu al său tocmai valea Iordanului (Gen 13,10) până în Noul Testament când pe malurile sale a apărut acel profet extraordinar, despre care Isus a spus că „nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Mt 11,11).

Fireşte, cronologic, între sosirea magilor şi venirea lui Isus la Iordan spre a fi botezat de Ioan, Înaintemergătorul, există o perioadă de aproximativ treizeci de ani. Şi totuşi ceea ce se petrece pe malurile Iordanului cu ritul botezului conferit de Ioan, rezumă toată viaţa ascunsă a lui Isus la Nazaret şi anticipează sensul autentic al vieţii sale publice: activitatea mesianică. De aceea, evenimentul a fost remarcat de toţi evangheliştii şi a devenit imediat după înălţarea lui Isus la cer şi după trimiterea Duhului Sfânt, obiect al predicii apostolice, tocmai pentru importanţa singulară a Botezului şi a semnificaţiei pe care o are în viaţa lui Isus.

Botezul lui Ioan. Evident, cuvântul botez trebuie înţeles în mod corect. În cadrul misiunii lui Ioan, gestul nu era doar o simplă acţiune rituală, dar nici sacramentală aşa cum are loc în experienţa creştină ulterioară. Botezul lui Ioan avea o importanţă morală: constituia un eveniment de recunoaştere a păcatelor, de convertire pentru reînceperea de la capăt a vieţii. De-a lungul râului Iordan, Ioan Botezătorul pregătea lumea la venirea lui Mesia chemând-o la o schimbare radicală. O lume de păcătoşi exprima prin acel gest deschiderea inimii, dispoziţia lăuntrică şi invoca de la Dumnezeu dreptatea şi pacea sa. Această lume, în aşteptare şi deschisă spre convertirea vieţii anunţată de Ioan - vine, ba a şi venit: evenimentul are loc. Cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a răsunat: Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi (Cf Mc 9,6).

L-am contemplat cu ochii credinţei în sărăcia ieslei de la Betleem; l-am însoţit liturgic la templul din Ierusalim pentru tăierea împrejur şi punerea numelui de mântuitor; l-am văzut îngrijoraţi fugind în Egipt ca să scape de urmărirea cruntului Irod şi apoi întorcându-se la Nazaret după moartea prigonitorilor; l-am însoţit în mijlocul pelerinilor la templul din Ierusalim de sărbătoarea Paştelui, la vârsta de 12 ani. Timp de aproape treizeci de ani l-am văut pe Isus rămas în anonimatul micii localităţi, ducând o viaţă normală la Nazaret, alături de Maria şi de Iosif, şi unde era cunoscut ca fiul dulgherului. Acum iese în lume, se duce la râul Iordan unde boteza Ioan şi se aşează în rând cu mulţimea păcătoşilor. A intrat cu adevărat în lume, în familia umană cu toată slăbiciunea, mărginirea şi povara ei.

 
În acest context propunem Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 3,13-17:
"În acel timp, Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă căuta să-l oprească, zicându-i: "Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?" Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept". Atunci Ioan i-a îngăduit. Îndată ce Isus a fost botezat, în timp ce ieşea din apă, s-au deschis cerurile, şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind asupra lui. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria".
 
Botezul lui Isus în râul Iordan. Se poate spune că împreună cu el coboară în apă întreaga umanitate păcătoasă pe care El a venit să o salveze. Este o anticipare existenţială a acceptării morţii pe cruce semnificată de intrarea în apa râului şi a învierii sale sugerată de ieşirea din Iordan. Evenimentul anticipator este confirmat de glasul Tatălui din cer „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria”, de cerurile care se deschid şi de Duhul ca un porumbel coborându-se peste el. Semnificaţia deplină a botezului lui Isus, care înfăptuieşte toată dreptatea, se dezvăluie numai pe cruce: botezul este acceptarea morţii pentru păcatele omenirii. În mod anticipat, Isus a luat asupra sa povara păcatelor oamenilor şi a purtat-o cu sine în Iordan. Îşi începe activitatea de Mesia luând locul păcătoşilor. O începe cu anticiparea crucii. Astfel botezul apei conferit de Ioan capătă sensul deplin din „botezul” adică din moartea lui Isus. Se înţelege atunci motivul pentru care în discursurile proprii ale lui Isus cuvântul „botez” se referă la moartea sa (cf Mc 10,38; Lc 12,50). De acum cei care se vor naşte din apă şi din Duh Sfânt vor deveni fii ai lui Dumnezeu întru Fiul mort şi înviat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”.

 
La întrebarea cine este şi ce misiune are Isus, evanghelistul răspunde cu povestirea celor petrecute la râul Iordan. Omul care coboară în apă este solidar cu poporul său în atitudinea de convertire. Este Fiul iubit de Dumnezeu, după cum proclamă glasul din cer; este acela care va boteza oamenii cu Duhul Sfânt.

Aceasta este misiunea Celui care este mai puternic decât Ioan şi pentru care îi aducem mulţumiri pururea şi pretutindeni lui Dumnezeu Tatăl spunând cu prefaţa Liturghiei:

„Tu, la apa Iordanului, ai dezvăluit, prin semne minunate taina noii curăţiri ca, prin glasul venit din cer, să credem că Fiul tău preaiubit locuieşte între oameni, iar prin Duhul Sfânt coborât în chip de porumbel să cunoaştem că l-ai uns pe Cristos, Slujitorul tău cu untdelemnul bucuriei şi l-ai trimis să propovăduiască săracilor vestea cea bună".

Prin botez, omul devine altul, devine făptură nouă în Cristos. Este uns ca şi Cristos cu Duhul Sfânt. Cerurile se deschid deasupra lui, şi glasul tainic al Tatălui se face auzit în inimile credincioşilor: Acestea este fiul meu preaiubit…Este o demnitate ambivalentă, alcătuită de har şi misiune: darul de a trăi ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu într-o generoasă dăruire pentru semeni păşind pe urmele lui Isus Cristos.

Iată cum sintetizează apostolul Petru viaţa lui Isus, în predica rostită după Rusalii în casa centurionului roman, Corneliu, şi consemnată în Cartea „Faptele Apostolilor” 10,34-38:
Când Petru a ajuns la Cezareea, a luat cuvântul şi a zis: "Cunosc cu adevărat că Dumnezeu nu face deosebire între oameni; dar în orice neam, cine se teme de el este drept şi plăcut în faţa lui. El a trimis Cuvântul său fiilor lui Israel, ca să le vestească pacea prin Isus Cristos, care este Domn peste toate. Voi ştiţi ce s-a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. Cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi putere pe Isus din Nazaret, care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el".

Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns şi la noi. Şi generaţiei noastre i-a fost vestită pacea lui Cristos, Domn peste toate şi uns cu Duhul Sfânt. Înţelegerea identităţii lui Isus şi a misiunii sale, stă ca premisă pentru înţelegerea vieţii creştine în miezul ei profund: cine suntem şi cum trebuie să trăim. Suntem creştini de la CRISTOS. Botezul lui Isus în râul Iordan a însemnat începutul unui program de viaţă, confirmat de întreaga Sfântă Treime…Botezul creştin este un început cu perspective spre eternitate; este sămânţa divină din care se dezvoltă pomul vieţii fiecăruia, altoit pe cel al lui Cristos.
Ajută-ne, Doamne pe noi fiii tăi adoptivi, renăscuţi din apă şi din Duh Sfânt, să rămânem mereu în sfânta ta voinţă.

Duminică plăcută, iubiţi ascultători!
 
(RV - Predică la Botezul Domnului, A. Lucaci, reluare din 2009, cu unele modificări pentru ciclul A, din 2011)