"Conciliul Vatican II, busola Celui de-al Treilea Mileniu": familia în prim plan

(RV - 4 ianuarie 2011) S-a desfăşurat în urmă cu aproape 50 de ani, fiind inaugurat de papa Ioan al XXIII-lea pe 11 octombrie 1962 şi încheiat de papa Paul al VI-lea pe 8 decembrie 1965. Este vorba de Conciliul Vatican II. De atunci, viaţa Bisericii a cunoscut schimbări profunde. Deşi târziu, documentele cu hotărârile luate de Conciliu au fost traduse şi în limba română şi sunt studiate şi aplicate şi în Biserica noastră locală. Conciliul a produs roade abundente şi continuă să fie obiect de reflecţie. Rubrica săptămânală „Conciliul Vatican II, busola Celui de-al Treilea Mileniu”, propusă de părintele iezuit Dariusz Kowalczyk, profesor de Teologie dogmatică la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, vrea să ofere o „relectură” a documentelor Conciliului pentru a discerne spiritul autentic al adunării şi textele în care acesta apare mai evident. Este examinat totodată magisteriul pontifical de după Conciliu, menit să asigure aplicarea, în deplină fidelitate, a directivelor Vaticanului II.

Astăzi a doua parte despre constituţia pastorală „Gaudium et spes”, despre Biserica în lumea contemporană:
• Constituţia „Gaudium et spes - Bucurie şi speranţă” voia să evidenţieze felul în care Conciliul „înţelege prezenţa şi acţiunea Bisericii în lumea contemporană” (n.2). Considerând momentele principale ale întâlnirii dintre Biserică şi societate, documentul a pus în prim plan familia întrucât „binele persoanei şi al societăţii umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale” (n. 46).

Astăzi se discută mult despre diferitele simptoame ale crizei în Biserică. În atare context întrebarea care se pune cel mai des priveşte situaţia preoţilor. Este evident că de calitatea păstorilor depinde mult calitatea comunităţilor creştine. Este însă adevărat şi că situaţia de criză a Bisericii, numărul redus şi calitatea slabă a vocaţiilor, inclusiv cele la preoţie, este o consecinţă a crizei familiei catolice.

Analizele prezentate în timpul Conciliului şi cele relative la şubrezenia familiei sunt din păcate astăzi mai actuale încă decât acum 45 de ani. Instituţia familială - citim în „Gaudium et spes” - este umbrită de plaga divorţului, de aşa-zisa iubire liberă, de egoism şi de practici ilicite împotriva fecundităţii, şi în afară de aceasta, de condiţiile economice care provoacă tulburări în viaţa familială (Cf n.47). Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică „Novo millennio ineunte - La începutul noului mileniu” (din 2001) a afirmat că în ceea ce priveşte familia „Biserica nu poate să cedeze presiunilor din partea unei anumite culturi, chiar dacă difuză şi uneori militantă”.

Conciliul cheamă toţi creştinii la angajare în favoarea familiei „atât prin mărturia propriei vieţi, cât şi prin acţiunea concordă cu oamenii de bunăvoinţă” (n.52). Biserica mai mult ca oricând are nevoie de oameni, bărbaţi şi femei, care cu înţelepciunea lor să răspundă la această chemare. Mai mult, familia ar trebui să devină perspectiva principală a ecumenismului şi dialogului dintre religii.
 
Aici serviciul audio: