Anul 2010 al lui Benedict al XVI-lea, păstor blând şi ferm care îl vesteşte pe Cristos,
lumina lumii, între persecuţii, pocăinţă şi reînnoire: amplă retrospectivă
(RV - 3 ianuarie 2011) Benedict al XVI-lea a celebrat în bazilica vaticană
Sfânta Liturghie de Anul Nou, 1 ianuarie 2011, în solemnitatea Sfintei
Maria Născătoare de Dumnezeu şi totodată în cea de-a 44-a Zi Mondială a Păcii cu tema
„Libertatea religioasă, cale pentru pace”.Mesajul episcopului Romei a
avut un vast ecou. În alocuţiunea de la rugăciunea „Angelus”, Benedict al XVI-lea
a denunţat laicismul şi fundamentalismul, despre care a spus că sunt două extreme
negative, două tendinţe opuse dar convergente ce ameninţă libertatea religioasă şi,
prin aceasta, pacea. Convins că „marile religii pot constitui un important factor
de unitate şi de pace pentru familia umană”, papa Benedict al XVI-lea a invitat pentru
luna octombrie la Assisi „fraţii creştini de diferite confesiuni, exponenţii tradiţiilor
religioase ale lumii şi, în mod ideal, toţi oamenii de bunăvoinţă”, în scopul de a
comemora cea de-a 25-a aniversare a Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Pace pe care
venerabilul Ioan Paul al II-lea a convocat-o la Assisi în 1986. „Cine este în drum
spre Dumnezeu nu poate să nu transmită pace, cine construieşte pace nu poate să nu
se apropie de Dumnezeu”.
Duminică 2 ianuarie, tot la rugăciunea „Îngerul Domnului”,
Papa a condamnat atentatul împotriva creştinilor în Alexandria Egiptului din noaptea
de Anul Nou.
Acest „gest josnic de moarte”, precum şi plasarea de bombe aproape
de casele creştinilor în Irak pentru a-i constrânge să plece, a spus Pontiful, „ofensează
pe Dumnezeu şi umanitatea întreagă”, care tocmai cu o zi înainte s-a rugat pentru
pace şi a început cu speranţă un nou an. Succesorul lui Petru a încurajat creştinii
cu îndemnul: „Să rămânem uniţi în Cristos, speranţa noastră şi pacea noastră!
Acestea
sunt primele gesturi ale lui Benedict al XVI-lea în noul an, după un an 2010 deosebit
de intens şi deloc uşor, pe care îl parcurgem retrospectiv în serviciul lui Alessandro
Gisotti:
• Secvenţe muzicale. Marea a fost adesea agitată în 2010,
dar Benedict al XVI, Păstor blând şi ferm, a ţinut bine strânsă în mâini cârma Bărcii
lui Petru. Încă de la începutul anului, cu audienţa de la jumătatea lui februarie
acordată episcopilor irlandezi, succesorul lui Petru a trasat calea pocăinţei şi a
reînnoirii pentru a înfrunta astfel scandalul abuzurilor în dauna minorilor din partea
unor membri ai clerului. O „crimă abominabilă”, a definit-o, şi „un păcat grav ce
ofensează pe Dumnezeu şi răneşte demnitatea persoanei create după chipul său”. Pe
20 martie este publicată Scrisoarea către catolicii irlandezi, document în care Papa
scrie că asemenea abuzuri „au obscurat lumina Evangheliei până la un punct la care
nu se ajunsese nici chiar în secolele de persecuţie”. Mişcătoare sunt cuvintele lui
Benedict al XVI-lea a încheierea Anului Sfintei Preoţii, din 11 iunie în Piaţa Sfântul
Petru în faţa a 15 mii de preoţi din 97 de naţiuni: • Era de aşteptat ca „vrăjmaşului”
această nouă strălucire a preoţiei să nu-i fi fost pe plac; el ar fi preferat să o
vadă dispărând, pentru ca în cele din urmă Dumnezeu să fie împins afară
din lume (aplauze). Şi aşa s-a întâmplat că, chiar în acest an de bucurie pentru sacramentul
preoţiei, au ieşit la iveală păcatele preoţilor - mai presus de toate abuzul faţă
de cei mici, în care preoţia ca îndatorire de solicitudine a lui Dumnezeu în avantajul
omului să fie întoarsă în contrarul ei (Liturghia cu preoţii, 11 iunie 2010 în
Piaţa San Pietro).
Papa asigură angajamentul Bisericii de a întreprinde calea
purificării şi exprimă victimelor profunda sa solidaritate: • Şi noi cerem în
mod insistent iertare lui Dumnezeu şi persoanelor implicate în timp ce înţelegem să
promitem că vrem să facem tot posibilul pentru ca un atare abuz să nu se mai poată
întâmpla (Liturghia cu preoţii pe 11 iunie 2010).
În cursul anului, aşa
cum se întâmplase înainte în Australia şi în Statele Unite, Papa a întâlnit un grup
de victime ale abuzurilor în Malta şi apoi la Londra. Sunt apoi promulgate norme mai
eficiente pentru a trata „delicta graviora - încălcările mai grave” comise de preoţi
şi, sub semnul transparenţei, a fost publicată pe site-ul web al Vaticanului o pagină
despre răspunsul Bisericii la abuzurile în dauna minorilor. În acest efort de purificare,
trebuie menţionată şi vizita apostolică la Congregaţia Legionarilor lui Cristos care
condamnă viaţa „lipsită de scrupule” a fondatorului preotul Maciel Degollado. În discursul
pentru schimbul urărilor de Crăciun către Curia Romană, Papa a vorbit din nou despre
scandalul abuzurilor şi a reafirmat angajamentul Bisericii: • Trebuie să găsim
o nouă atitudine de fermitate în credinţă şi în bine. Trebuie să fim
capabili de pocăinţă. Trebuie să ne sforţăm de a încerca tot posibilul, în pregătirea
la preoţie (Discurs către Curie pe 20 decembrie 2010).
Dacă scandalul pedofiliei
marchează profund viaţa internă a Bisericii, 2010 este marcat şi de violente atacuri
externe, prin recrudescenţa persecuţiilor anticreştine. Papa a dedicat tocmai temei
libertăţii religioase Mesajul Zilei Mondiale a Păcii în care defineşte creştinii grupul
religios cel mai persecutat din lume. În discursul către Curia Romană, apoi, foloseşte
pentru prima dată termenul „creştinofobie”. Un apel presant la oprirea violenţelor
după îngrozitorul atac în catedrala siro-catolică din Bagdad pe 31 octombrie: •
Mă rog pentru victimele acestei absurde violenţe, cu atât mai feroce întrucât a lovit
persoane lipsite de apărare, reunite în casa lui Dumnezeu, care este casă de iubire
şi de reconciliere. Exprim de asemenea apropierea mea plină de afecţiune comunităţii
creştine, din nou lovită, şi încurajez păstori şi credincioşi să fie tari şi neclintiţi
în speranţă (Alocuţiune la „Angelus” pe 1 noiembrie 2010).
Creştinilor
discriminaţi, Pontiful se adresează cu cuvinte de încurajare în Mesajul „Urbi et
Orbi” de Crăciun 2010, cu un gând special la creştinii din China: • pentru
ca să nu se descurajeze din cauza limitărilor impuse libertăţii lor de religie
şi de conştiinţă şi, perseverând în fidelitatea faţă de Cristos şi faţă de Biserică,
să menţină vie flacăra speranţei. Iubirea lui ’Dumnezeu cu noi’ să dea statornicie
tuturor comunităţilor creştine care suferă discriminare şi persecuţie, şi să inspire
liderii politici şi religioşi să se angajeze pentru deplina respectare a libertăţii
religioase a tuturor (Mesajul de Crăciun, 25 decembrie 2010).
De altfel,
în mai multe ocazii Papa a pus în gardă împotriva tentaţiei, ce capătă forţă în societăţile
secularizate din Occident, de a exclude credinţa din sfera publică, înlăturând în
parte semnele vizibile ale Creştinismului. E nevoie de o „Nouă evanghelizare”, de
o predicare a Evangheliei în noi forme şi termeni, este convins de aceasta Benedict
al XVI-lea, care pentru atare angajantă şi inedită misiune a instituit un nou dicaster: •
Am decis să înfiinţez un nou Organism, în formă de ’Consiliu Pontifical’, cu sarcina
principală de a promova o reînnoită evanghelizare în ţările unde a răsunat deja primul
anunţ al credinţei şi sunt prezente Bisericii de străveche întemeiere, dar care trăiesc
o progresivă secularizare a societăţii şi un gen de ’eclipsă a simţului lui Dumnezeu’,
care constituie o provocare la a găsi mijloace adecvate pentru a propune din nou adevărul
peren al Evangheliei lui Cristos (Primele Vespere din 28 iunie 2010).
Tocmai
accentul pe rolul şi contribuţia pe care credinţa poate să o dea unei societăţi moderne
este cheia de lectură a istoricei călătorii a lui Benedict al XVI-lea în Regatul Unit,
culminând cu proclamarea de fericit a cardinalului John Henri Newman, martor convingător
al dialogului posibil între credinţă şi raţiune. Rămâne memorabil discursul Pontifului
ţinut la Westminster Hall: • În acel loc atât de prestigios am subliniat
că religia, pentru legiuitori, nu trebuie să reprezinte o problemă de rezolvat, ci
un factor care contribuie în mod vital la mersul istoric şi la dezbaterea publică
a naţiunii, în special în a aminti importanţa esenţială a fundamentului etic pentru
alegerile în diferite sectoare ale vieţii sociale (Audienţa generală din 22 septembrie
2010).
Cea din Regatul Unit este una din cele cinci călătorii apostolice internaţionale
ale lui Benedict al XVI-lea, care în 2010 a vizitat şi Malta pe urmele Sfântului Paul,
Fatima în Portugalia, unde s-a dus ca pelerin la picioarele Fecioarei Maria, Santiago
de Compostela din Spania în Anul Sfânt al apostolului Iacob, şi Barcelona în semnul
genialului arhitect Antonio Gaudí, proiectantul renumitei bazilici a Sfintei Familii.
Istorica vizită în Cipru din luna iunie, prima a unui Pontif roman în insula divizată
din Marea Mediterană şi care a avut loc a doua zi după uciderea în Turcia a episcopului
Luigi Padovese, vicar apostolic al Anatoliei şi preşedinte al Conferinţei Episcopale
Turce. La Nicosia, Papa a consemnat „Instrumentum laboris - documentul de lucru” al
Sinodului episcopilor pentru Orientul Mijlociu, care urma să se desfăşoare în Vatican
în luna octombrie. Un eveniment, este urarea papei Benedict, care să poată ajuta la
construirea de punţi de pace în Ţara Sfântă: • Pacea este condiţia indispensabilă
pentru o viaţă demnă a persoanei umane şi a societăţii. Pacea este şi cel mai bun
remediu pentru a evita emigrarea din Orientul Mijlociu (…) Să ne rugăm pentru pacea
în Ţara Sfântă. Să ne rugăm pentru pacea în Orientul Mijlociu, angajându-ne pentru
ca atare dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor de bunăvoinţă să se răspândească în
lumea întreagă ( Liturghie de încheiere a Sinodului, 24 octombrie 2010).
În
2010, Papa a efectuat şi patru vizite pastorale în Italia: la Carpineto Romano, în
oraşele Sulmona şi Palermo, unde a invitat tinerii „să nu cedeze sugestiilor mafiei”.
Intensă a fost vizita Papei la Torino unde s-a recules în rugăciune în faţa Giulugiului
Sarcu, pe care l-a definit drept „icoana Sâmbetei Sfinte”. Acea pânză de înmormântare,
este meditaţia lui Benedict al XVI-lea, ne face să înţelegem că Dumnezeu, în Isus
Cristos, a împărtăşit rămânerea cu noi întru moarte: • Isus Cristos,
rămânând în moarte, a trecut dincolo de poarta acestei solitudini ultime pentru a
ne conduce şi pe noi să trecem dincolo de ea împreună cu el (Venerarea Giulgiului
sacru, 2 mai 2010).
Numeroase au fost şi vizitele în dieceza de Roma: de la
parohii la Seminarul Roman Major, de la statuia Maicii Domnului de pe colina Monte
Mario la Căminul Caritas. De valoare ecumenică, a fost vizita la biserica evanghelică
luterană; istorică aceea de la începutul anului la sinagoga din Roma. Papa urează
creştinilor şi evreilor să poată mărturisi împreună credinţa în unicul Dumnezeu. Şi
nu omite evocarea dramei Holocaustului: • Biserica nu a renunţat la deplângerea
lipsurilor fiilor şi fiicelor sale, cerând iertare pentru tot ceea ce a putut favoriza
în vreun mod plăgile antisemitismului şi antiiudaismului. Fie ca aceste plăgi să
poată fi vindecate pentru totdeauna! (Discurs la Sinagoga din Roma, 17 ianuarie
2010).
Două sunt documentele lui Benedict al XVI-lea care au trezit o atenţie
specială anul acesta: cartea interviu „Lumina lumii” şi Exortaţia apostolică post-sinodală
„Verbum Domini”. Pontiful reafirmă cu acest document necesitatea de a pune Cuvântul
lui Dumnezeu în centrul vieţii creştinilor: • Atâţia creştini au nevoie ca să
le fie anunţat din nou în mod persuaziv Cuvântul lui Dumnezeu, astfel ca să poată
simţi concret forţa Evangheliei (n.96). Problemele par uneori să se
mărească atunci când Biserica se adresează oamenilor care s-au îndepărtat
sau sunt indiferenţi faţă de o experienţă de credinţă, la care mesajul evanghelic
ajunge în mod puţin eficace şi angajant (Discurs la Plenara Consiliului Culturii,
13 noiembrie 2010).
Anul 2010 al lui Benedict al XVI-lea este făcut şi din
întâlniri tradiţionale precum „Angelus” în zilele de duminică şi la sărbătorile de
poruncă şi din audienţele generale. În special, cele 45 de cateheze de miercuri reprezintă
un scrin de meditaţii asupra unor figuri universal cunoscute ca Sfântul Francisc şi
Sfântul Dominic dar şi asupra unor mistice mai puţin cunoscute care, mulţumită Papei,
revin şi vorbesc credincioşilor de azi. Din septembrie, mai ales, Papa a ţinut un
ciclul de cateheze despre figurile feminine în Biserică. În acest an, Pontiful a primit
apoi în vizită ad Limina episcopii din 15 ţări, între care cei din Brazilia, naţiune
cu cea mai mare Conferinţă Episcopală din lume. A celebrat apoi cel de-al treilea
Consistoriu ordinar public, în care a creat 24 noi cardinali pe 20 noiembrie. Şase
sunt noii Sfinţi proclamaţi pe 17 octombrie în Piaţa Sfântul Petru, între care Mary
MacKillop, prima australiană ridicată la cinstea altarelor. Dintre deciziile mai importante
ale Papei, menţionăm şi instituirea unei Comisii de anchetă asupra apariţiilor Sfintei
Fecioare Maria la Medjugorje în Bosnia, şi publicarea unui document Motu Proprio asupra
prevenirii şi contrastării activităţilor ilegale în domeniul financiar în statul Cetăţii
Vaticanului. „Biserica este tânără”, afirmase Benedict al XVI-lea la Liturghia oficiată
la început de pontificat. O convingere plină de speranţă pe care Papa a repetat-o
şi în acest an trăit în mod intens: • Am văzut că Biserica şi astăzi deşi suferă
atât de mult, cum ştim, totuşi este o Biserică bucuroasă, nu este o Biserică îmbătrânită,
am văzut că Biserica e tânără şi că credinţa creează bucurie (Discurs către Bayerischer
Rundfunk , Castel Gandolfo, 29 iulie 2010). Aici serviciul audio: