Masacrul din Egipt, gândul la familie şi reflecţie asupra misterului Întrupării în
cuvintele Papei la întâlnirea pentru rugăciunea „Angelus”
(RV - 2 ianuarie 2011) Benedict al XVI-lea şi-a exprimat durerea profundă pentru
masacrul comis în noaptea anului nou în Egipt în faţa unei biserici copte ortodoxe
din oraşul Alexandria. Un atentat pe care Pontiful l-a calificat drept „un gest
laş de moarte”. În alocuţiunea rostită duminică la întâlnirea pentru rugăciunea „Îngerul
Domnului” recitată cu pelerinii reuniţi în număr foarte mare în Piaţa Sfântul Petru,
Benedict al XVI-lea a propus o aprofundare a Misterului Întrupării precum şi o reflecţie
asupra valorii familiei cu un salut în spaniolă transmis în direct participanţilor
la manifestarea din Madrid în sprijinul familiilor creştine, „adevărate
sanctuare de fidelitate, respect şi înţelegere”. Dar mai întâi,
despre masacrul care a zguduit Alexandria Egiptului în noaptea de Anul Nou. Este vorba
de gravul atentat împotriva comunităţii creştine copte la ieşirea credincioşilor de
la Sfânta Liturghie, soldat cu morţi şi răniţi: • Acest gest laş de moarte,
precum acela de a plasa bombe acum şi aproape de casele creştinilor în Irak pentru
a-i constrânge să plece, ofensează pe Dumnezeu şi umanitatea întreagă, care tocmai
ieri s-a rugat pentru pace şi a început cu speranţă un nou an.
Papa recunoaşte
că există o „strategie a actelor de violenţă” şi reafirmă învăţătura mereu aceeaşi
a Evangheliei păcii: • În faţa acestei strategii de violenţe care are ca ţintă
creştinii, şi are consecinţe asupra întregii populaţii, mă rog pentru victime şi rude,
şi încurajez comunităţile bisericeşti să persevereze în credinţă şi în mărturia ne
violenţei care ne vine din Evanghelie. Mă gândesc şi la numeroşii lucrători pastorali
ucişi în 2010 în diferite părţi ale lumii: spre ei se îndreaptă plină de afecţiune
amintirea noastră înaintea Domnului. Să rămânem uniţi în Cristos, speranţa noastră
şi pacea noastră!
Între cuvintele pronunţate de Papa la rugăciunea „Îngerul
Domnului” se află şi un amplu salut transmis în direct în spaniolă miilor de familii
reunite la Madrid pentru manifestarea intitulată „Familia creştină, speranţa Europei”: •
Saludo con afecto a los numerosos Pastores y fieles reunidos en la Plaza de
Colόn, de Madrid…Salut cu afecţiune numeroşii păstori şi credincioşi reuniţi
în Plaza de Colόn din Madrid, pentru a celebra cu bucurie valoarea căsătoriei şi a
familiei sub motoul „Familia creştină, speranţă pentru Europa”. Iubiţi fraţi, vă invit
să fiţi tari în iubire şi să contemplaţi cu smerenie Misterul Naşterii, care continuă
să vorbească inimii şi devine o şcoală de viaţă de familie şi de fraternitate. Privirea
maternă a Fecioarei Maria, ocrotirea iubitoare a Sfântului Iosif şi prezenţa delicată
a Pruncului Isus sunt o imagine clară a ceea ce trebuie să fie fiecare dintre familiile
creştine, adevărate sanctuare de fidelitate, respect şi înţelegere, în care se transmite
de asemenea credinţa, se întăreşte speranţa şi se înrădăcinează caritatea. Încurajez
pe toţi să trăiască cu reînnoit entuziasm chemarea creştină în cadrul căminului, ca
adevăraţi slujitori ai iubirii care acceptă, însoţeşte şi apără viaţa. Faceţi din
casele voastre o adevărată pepinieră de virtuţi şi un spaţiu senin şi luminos de încredere,
în care călăuziţi de harul lui Dumnezeu se poate discerne cu înţelepciune chemarea
Domnului, care continuă să invite la urmarea sa.
Cu aceste sentimente, încredinţez
fierbinte Sfintei Familii din Nazaret propunerile şi roadele acestei întâlniri, pentru
ca să fie din ce în ce mai multe familiile în care să domnească bucuria, înţelegerea
reciprocă şi generozitatea. Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu.
Dar alocuţiunea
succesorului lui Petru a fost axată pe prologul Evangheliei Sfântului Ioan proclamat
la Liturghia duminicală. Iată cuvintele lui Benedict al XVI-lea: • Iubiţi
fraţi şi surori, reînnoiesc urările mele pentru noul an şi mulţumesc celor care mi-au
trimis mesaje de apropiere spirituală. Liturghia acestei duminici repropune prologul
Evangheliei Sfântului Ioan, proclamat solemn în ziua de Crăciun. Acest minunat text
exprimă, în formă de imn, misterul Întrupării, predicat de martorii oculari, apostolii,
în special de Ioan, a cărui sărbătoare, nu întâmplător, se celebrează pe 27 decembrie.
Afirmă Sfântul Cromaţiu de Aquileia că „Ioan era cel mai tânăr dintre toţi ucenicii
Domnului; cel mai tânăr ca vârstă, dar deja vârstnic în credinţă” (Sermo II.1 De
Sancto Iohanne Evangelista, CCL 9a,101). Când citim: „La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1), evanghelistul
- comparat în mod tradiţional cu un vultur - se înalţă deasupra istoriei umane scrutând
profunzimile lui Dumnezeu; dar foarte repede, urmând pe Învăţătorul său, revine la
dimensiunea pământească spunând: „Şi Cuvântul s-a făcut trup” (In 1,14). Cuvântul
este ”o realitate vie: un Dumnezeu care…se comunică făcându-se el însuşi Om” (J. Rtazinger,
Teologia della liturgia, LEV 2010, 618). Într-adevăr, atestă Ioan, „a locuit
între noi; şi noi am văzut slava lui” (In 1,14). „El s-a înjosit să ia umilinţa
condiţiei noastre - comentează Sf. Leon cel Mare - fără ca să fie micşorată maiestatea
sa” (Tractatus XXI, 2, CCL 138, 86-87). Citim mai departe în prolog: „Noi toţi
am primit din plinătatea lui har peste har” (In 1,16). „Care este primul har
pe care l-am primit? - se întreabă Sf. Augustin - Este credinţa”. Al doilea har -
adaugă imediat, este „viaţa veşnică” (Tractatus in Ioh. III, 8.9, CCL 36, 24.25).
Fecioarei
Maria, pe care Domnul a încredinţat-o ca Mamă „ucenicului pe care îl iubea”, să cerem
forţa de ne comporta ca fii „născuţi din Dumnezeu” (Cf In 1,13), acceptându-ne
unii pe alţii şi manifestând astfel iubirea fraternă.
După saluturile în diferite
limbi, Papa a încheiat cu urarea: „Duminică plăcută - prima din noul an! - şi multe
urări de pace şi bine tuturor în Domnul".
Iată, stimaţi ascultători şi binecuvântarea
apostolică invocată de Papa duminică 2 ianuarie, Anul Domnului 2011, la întâlnirea
cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru
rugăciunea „Angelus”, binecuvântare pe care o extinde pe această cale la toţi cei
dispuşi lăuntric să o primească în spirit de credinţă.