Predica Papei la sfârşit de an: să redescoperim prezenţa lui Dumnezeu în istoria vieţii noastre şi să privim cu încredere la viitor!

RV 31 dec 2010. „Cântarea imnului „Te Deum”, care răsună în ultima zi din an în Bisericile din orice parte a pământului, vrea să fie un semn de mulţumire pe care o aducem cu bucurie lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a oferit în Cristos. În Pruncul de la Betleem putem contempla în mod luminos şi elocvent întâlnirea dintre veşnicie şi timp. Crăciunul este o invitaţie la a descoperi că timpul nostru omenesc - chiar în momentele dificile şi apăsătoare, este neîncetat îmbogăţit de harurile Domnului, mai mult de Harul care este Domnul însuşi. A spus papa Benedict al XVI-lea la vecernia de sfârşit de an oficiată în bazilica Sfântul Petru, cuprinzând recitarea primelor Vespere, expunerea şi adoraţia Preasfântului Sacrament, cântarea imnului de mulţumire „Te Deum” şi binecuvântarea euharistică finală.

 
În predica sa la sfârşit de an Benedict al XVI-lea a îndemnat la înălţarea unui imn de recunoştinţă faţă de Domnul pentru nenumăratele haruri pe care ni le-a dat, dar mai ales pentru Harul în persoană, Darul cel viu şi personal al Tatălui, care este Fiul său cel iubit, Domnul nostru Isus Cristos.
• "Tocmai gratitudinea pentru darurile primite de la Dumnezeu în timpul care ne este dat să trăim ne ajută să descoperim o valoare de mare importanţă înscrisă în timp: marcat în ritmul său anual, lunar, săptămânal şi zilnic, timpul este locuit de iubirea lui Dumnezeu, de darurile harului său. Este un timp de mântuire. Da, Dumnezeu cel veşnic a intrat şi rămâne în timpul omului".

Cel veşnic, aşadar, a reluat Sf. Părinte, "intră în timp şi îl reînnoieşte din rădăcină, eliberând omul de păcat şi făcându-l fiu al lui Dumnezeu". "Acum, cu venirea lui Cristos şi răscumpărarea sa, suntem la 'plinătatea' timpului. După cum arată sfântul Paul, cu Isus timpul devine plin, ajunge la împlinirea sa, dobândind acea semnificaţie de mântuire şi har pentru care a fost voit de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii". Naşterea Domnului ne aduce aminte de "plinătatea timpului", de mântuirea adusă de Isus tuturor oamenilor:
• "Timpul nostru omenesc este atât de plin de rele, suferinţe, drame de tot felul – de cele provocate de răutatea oamenilor la cele ce vin din evenimente naturale nefericite – dar cuprinde de acum şi în mod definitiv şi de neşters noutatea bucuriei şi eliberării lui Cristos mântuitorul".

Copilul de la Betleem ne ajută să contemplăm în mod deosebit de strălucit şi grăitor întâlnirea dintre veşnicie şi timp, după cum se exprimă liturgia Bisericii:
• "Naşterea Domnului ne face să-l regăsim pe Dumnezeu în trupul smerit şi plăpând al unui copil. Nu este oare aceasta o invitaţie de a redescoperi prezenţa lui Dumnezeu şi a iubirii sale care dăruieşte mântuirea chiar şi în ceasurile scurte şi obositoare ale vieţii noastre de fiecare zi? Nu este oare aceasta o invitaţie de a descoperi că timpul nostru omenesc – chiar şi în momentele grele şi apăsătoare – este îmbogăţit fără încetare de harurile Domnului, mai mult, de Harul care este Domnul însuşi?"

Gândul Papei s-a îndreptat apoi, ca de obicei la sfârşit de an, spre reprezentanţii comunităţii religioase şi civile din Roma, cu o rugăciune personală şi un cuvânt de afecţiune "pentru cei care sunt în dificultăţi şi petrec aceste zile de sărbătoare înconjuraţi de necazuri şi suferinţă".

Papa i-a încurajat pe toţi cei botezaţi să fie "discipoli autentici ai lui Cristos" prin meditarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu şi practicând "lectio divina":
• "Şi la Roma, de fapt, este tot mai necesară o reînnoită vestire a Evangheliei pentru ca inimile locuitorilor acestui Oraş să se deschidă la întâlnirea cu acel Copil născut pentru noi, cu Cristos, Răscumpărătorul omului".

Papa a salutat, în acest sens, reluarea seriei de reflecţii numite "Dialoguri în catedrală", subliniind că acestea "exprimă dorinţa Bisericii de a-i întâlni pe toţi cei care sunt în căutarea răspunsurilor la marile întrebări ale existenţei". Episcopul Romei a subliniat apoi că "spaţiul privilegiat în care se ascultă Cuvântul lui Dumnezeu este Sfânta Liturghie". Calitatea liturgiei condiţionează şi calitatea mărturiei creştine:
• "Momentul prezent trezeşte preocupare pentru condiţiile precare în care ajung multe familii şi cere întregii comunităţi diecezane să fie aproape de cei care trăiesc în condiţii de sărăcie şi dificultăţi. Dumnezeu, iubire infinită, să înflăcăreze inimile fiecăruia dintre noi cu acea iubire care l-a făcut să ni-l dăruiască pe Fiul său unulnăscut".

În fine, îndemnul Papei de a privi la viitor cu încredere şi speranţă, preluând cuvintele imnului "Te Deum":
• "La sfârşitul anului 2010, înainte de a-i încredinţa zilele şi orele sale lui Dumnezeu şi judecăţii sale drepte şi milostive, simt mai vie în inimă dorinţa de a înălţa împreună un 'mulţumesc', lui Dumnezeu şi iubirii sale faţă de noi".

Pentru celebrarea vesperală din 31 decembrie ca şi în cea de sâmbătă - în solemnitatea Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu - la altarul Mărturisirii este aşezată statuia Maicii Domnului adusă de la Sacro Monte di Viggiano, dieceza de Potenza, regiunea Basilicata, împrumutată de sanctuar pentru aceste ocazii. Este o sculptură de lemn cu Fecioara Mamă stând pe tron şi Pruncul Isus pe genunchi, după schema „Sedes Sapientiae - Scaunul Înţelepciunii”. Fecioara şi Pruncul Isus poartă cununi pe cap iar în mâini globul pământesc. Cu o mână Maica Domnului protejează fiii în timp ce Pruncul îi binecuvântează.

Celebrarea vesperală s-a încheiat cu Binecuvântarea euharistică. La sfârşit papa Benedict al XVI-lea s-a dus la ieslea de Crăciun amenajată în Piaţa Sfântul Petru unde s-a recules câteva momente în rugăciune.