În sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi, îndemnul Papei de a ocroti anotimpul copilăriei

RV 28 dec 2010. "Victimele cruzimii lui Irod", care dau mărturie pentru Cristos "nu prin cuvânt ci prin moarte", ne aduc aminte că martiriul este "darul gratuit al Domnului" şi de "demnitatea eminentă a copiilor în Biserică". Liturghierul Roman prezintă în aceste cuvinte sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi, celebrată în fiecare an la 28 decembrie, ucişi fără deosebire de regele Irod din dorinţa de a-l elimina pe Pruncul Isus.

În serviciul colegului nostru Alessandro De Carolis, de la Redacţia Centrală Radio Vatican, ascultaţi câteva consideraţii ale papei Benedict al XVI-lea despre copilărie şi ocrotirea ei:
• "Freamătul cailor la galop sau cadenţa militară a unui pluton de soldaţi, al căror ecou risipeşte liniştea caselor din Betleemul anului zero, nu sunt chiar atât de departe de sunetele violenţei care astăzi de prea multe ori se revarsă asupra copiilor care nu vor ajunge niciodată la maturitatea vârstei sau a minţii. Şi aceasta, pentru că sunt transformaţi în mărunte şi înspăimântate maşini de război, pe frontul unor confruntări pe care numai cei mari le înţeleg, sau înrobiţi de abuzuri josnice în case transformate în "paradisuri" murdare pentru adulţi, sau vânduţi pentru că din păcate sunt o gură în plus de hrănit, sau eliminaţi pentru că sunt de genul greşit sau nu suficient de sănătoşi, sau selecţionaţi ori consideraţi un simplu aglomerat de piese de schimb şi, prin urmare, desfiguraţi de un bisturiu sau nici măcar aduşi la lumina zilei, pentru că ceea ce-i interesează pe cei mari nu este zâmbetul lor nevinovat ci doar un filament din adn-ul lor.

Cruzimea lui Irod, care ros de bănuială, porunceşte exterminarea Pruncilor Nevinovaţi – celebraţi şi deplânşi în această zi de Biserică – retrăieşte în atâţia "Irozi" care fac la fel la o distanţă de douăzeci de veacuri, dar cu alte arme şi uneori nici măcar atât de diferite. Nebunia homicidă a regelui biblic, şi a atâtor violenţi de astăzi, observa Benedict al XVI-lea la 1 ianuarie 2010, este o furie care se abate asupra celor mai vulnerabili, în ochii cărora se reflectă nepătate culorile adevăratului paradis:
• "Chipurile copiilor sunt ca reflexul viziunii lui Dumnezeu asupra lumii. De ce, atunci, să se stingă zâmbetul lor? De ce să fie otrăvite inimile lor? Din nefericire, icoana Maicii lui Dumnezeu a blândeţii are tragicul său contrariu în dureroasele imagini cu atâţia copii şi mame la voia războaielor şi a violenţei: refugiaţi, migranţi forţaţi" (Sf. Liturghie, 1 ianuarie 2010).

Chipurile micilor nevinovaţi, "brăzdate de foame şi boli, chipurile desfigurate de durere şi disperare" – observa Sfântul Părinte - sunt un adevărat "apel tăcut la responsabilitatea noastră":
• "În faţa condiţiilor lor vulnerabile, se prăbuşesc toate falsele justificări ale războiului şi violenţei. Trebuie să ne convertim simplu la proiecte de pace, să depunem armele de orice fel şi să ne angajăm cu toţii împreună la construcţia unei lumi mai demne de om" (Sf. Liturghie, 1 ianuarie 2010).

Martirii Neprihăniţi de la Betleem sunt, aşadar, icoana copilăriei pângărite, din care răsună un strigăt mut ce răzbate toată istoria şi toate conştiinţele. Un strigăt preluat cu o intensă participare personală de Benedict al XVI-lea:
• "Să avem grijă de cei mici! Trebuie să-i iubim şi să-i ajutăm să crească. O spun părinţilor, dar şi instituţiilor. Lansând acest apel, gândul meu se îndreaptă spre copilăria de pretutindeni în lume, în special acolo unde este lipsită de apărare, exploatată şi abuzată. Încredinţez pe fiecare copil Inimii lui Cristos care a spus 'Lăsaţi copiii să vină la mine!' (Angelus, 2 martie 2008).