Concluziile Întâlnirii tinerilor la Santiago de Chile organizată de comunitatea din Taizé

(RV - 15 decembrie 2010) Bucurie, compasiune, iertare: sunt cuvintele ce punctează „Scrisoarea din Chile”, redactată de priorul comunităţii ecumenice din Taizé, Franţa, fratele Alois, cu ocazia celei de-a doua Întâlniri internaţionale a tinerilor în America Latină organizată de comunitatea ecumenică la Santiago de Chile şi încheiată duminică 12 decembrie. Documentul - despre care relatează cotidianul L’Osservatore Romano - a însoţit momentele mai principale ale “Pelerinajului încrederii pe pământ”, în special rugăciunile în comun celebrate la Parque Quinta Normal, la care au participat circa 5 mii de tineri provenind din toată America Latină, din America de Nord şi din Europa. Prezenţi şi 25 de tineri haitieni care au primit manifestările de afecţiune şi solidaritate pentru gravele consecinţe pe care le îndură încă ţara lor după devastatorul cutremur de pământ din 12 ianuarie anul acesta.

„În viaţa noastră - notează fratele Alois în Scrisoare - traversăm încercări şi suferinţe, uneori pe durata unor lungi perioade. Dar am vrea mereu să căutăm să găsim bucuria de a trăi. Aceasta este trezită de surpriza unei întâlniri, de constanţa unei prietenii, de creaţia artistică, de frumuseţea naturii. Uneori cei care cunosc sărăcia şi privaţiunea sunt capabili de o bucurie de a trăi cu totul spontan, o bucurie ce rezistă descurajării”. Însă bucuria nu depinde numai de circumstanţe momentane; ea provine din încrederea în Dumnezeu, din comuniunea cu Dumnezeu. În special, explică priorul de la Taizé, “bucuria lui Cristos cel Înviat, Duhul Sfânt a depozitat-o în lăuntrul fiinţei noastre. Ea este prezentă nu numai când totul e uşor. Când ne găsim în faţa unei sarcini exigente, oboseala poate reanima bucuria, şi chiar în încercări ea poate fi ascunsă ca jarul sub cenuşă, fără ca să se stingă”.
Întâlnirea de la Santiago a fost caracterizată de referinţe continue la bucuriile dar mai ales la durerile suferite de chilieni în 2010: de la seismul din 27 februarie la tensiunile cu poporul mapuche, de la drama terminată cu bine a celor 33 de mineri de la San José până la recenta tragedie întâmplată în închisoarea de la San Miguel unde din cauza unui incendiu au murit 81 de deţinuţi. „Cutremurul din februarie a lovit mai ales pe cei săraci - a spus fratele Alois - dar elanul de generozitate care s-a ridicat din adâncul sufletului a permis să se înţeleagă cât de mult chilienii formează o singură familie, solidară în adversităţi”. Mulţi tineri s-au dus să ajute pe cei care au pierdut casă şi muncă, dăruind din timpul lor şi din energiile lor pentru a construi barăci de lemn ca locuinţe provizorii. Compasiunea, deci, deoarece „opţiunea pentru bucurie este inseparabilă de opţiune pentru om”. Dar oricât de necesar ar fi ajutorul material în anumite situaţii de necesitate, acesta nu ajunge. „Ceea ce contează, subliniază priorul de la Taizé în „Scrisoarea din Chile” - este a face dreptate persoanelor mai lipsite. Creştinii în America Latină îşi amintesc aceasta: lupta împotriva sărăciei este luptă pentru dreptate. Dreptatea în relaţiile internaţionale, nu asistenţă”. Între momentele cele mai semnificative ale întâlnirii de la Santiago de Chile, trebuie semnalată concelebrarea ecumenică desfăşurată vineri 10 decembrie la care au participat arhiepiscopul de Santiago de Chile, cardinalul Francisco Javier Errázuriz Ossa, preşedintele Conferinţei episcopale din Chile, Alejandro Goic Karmelic, pastorul David Muñoz, preşedinte ale Fraternităţii ecumenice din Chile, şi reprezentanţi ai Bisericilor anglicane, luterane, evanghelice, baptiste, catolice de rit vechi, şi Bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei.