Papa a luat masa cu cei săraci din Roma în sărbătoarea Sfintei Familii; la masa Sfântului
Părinte, şi un imigrant român
RV 26 dec 2010. Duminică, în sărbătoarea Sfintei Familii
de la Nazaret, Sfântul Părinte a luat masa cu cei săraci din Roma. Într-o sală
de audienţe din Vatican Papa a invitat cu această ocazie peste 500 de persoane care
bat zi de zi la uşa Surorilor Maicii Tereza de Calcutta pentru o masă caldă. Trebuie
spus că de obicei toate comunităţile Misionarelor Carităţii, se întruneau în fiecare
an la 26 decembrie pentru prânzul de Crăciun cu cei săraci. Cu această ocazie, pentru
a marca centenarul naşterii fondatoarei, au venit şi Misionarii şi Fraţii Contemplativi,
întregind astfel familia congregaţiilor religioase fondate de fericita Tereza de Calcutta.
La masă, lângă Sfântul Părinte a luat loc şi un român, (Gabriel F.), alături
de alţi emigranţi din Elveţia, Italia, China, Coasta de Fildeş, Gabon, India, un tânăr
handicapat din Haiti şi un musulman din Etiopia.
• "Poftă bună, tuturor!".
Cu un îndemn pe care puţini au ocazia să-l primească din partea unui Suveran Pontif,
invitaţii săi de duminică s-au aşezat la masă, după ce au recitat mai întâi împreună
rugăciunea "Tatăl Nostru". Iată şi meniul prânzului oferit de Episcopul Romei: tăiţei
cu sos de carne şi tomate, carne de vită cu cartofi la cuptor şi, la desert, pandoro
(un cozonac italian tradiţional) cu ciocolată caldă şi cremă de vanilie. La sfârşit,
cafea. După masă, Benedict al XVI-lea a luat cuvântul şi a salutat mai întâi Misionarele
Carităţii, apoi preoţii şi toţi invitaţii.
• "Lumina Naşterii Domnului copleşeşte
inimile noastre de bucuria şi pacea vestită de îngeri păstorilor de la Betleem: 'Mărire
în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă' (Lc 2,14). Copilul
pe care îl vedem în grotă este Dumnezeu însuşi care s-a făcut om pentru a ne arăta
cât ţine la noi, cât de mult ne iubeşte. Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi, pentru
a se apropia de fiecare, pentru a învinge răul, a ne elibera de păcat, să ne dea speranţă,
să ne spună că nu suntem niciodată singuri. Ne putem adresa Lui întotdeauna, fără
teamă, numindu-l Tată, siguri că în orice moment, în orice situaţie a vieţii, chiar
şi în cele mai grele, El nu ne uită. Trebuie să ne spunem de multe ori: da, Dumnezeu
are grijă chiar de mine, mă iubeşte, Isus s-a născut şi pentru mine, trebuie să am
întotdeauna încredere în El".
Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat apoi
gândul spre Fericita Tereza de Calcutta: • "Dragi fraţi şi surori, să lăsăm
ca lumina Pruncului Isus, a Fiului lui Dumnezeu făcut om să lumineze viaţa noastră
pentru ca să o transforme în lumină, cum vedem în chip deosebit în viaţa sfinţilor.
Mă gândesc la mărturia fericitei Tereza de Calcutta, un reflex de lumină a iubirii
lui Dumnezeu. Celebrarea centenarului de la naşterea sa este motiv de gratitudine
şi reflecţie pentru o reînnoită şi generoasă angajare în slujirea Domnului şi a fraţilor,
mai ales a celor mai nevoiaşi. Domnul însuşi a voit să fie sărac, după cum ştim. Dragi
Surori, dragi Preoţi şi Fraţi, dragi prieteni din personalul de serviciu, caritatea
este forţa care schimbă lumea, pentru că Dumnezeu este iubire (cfr 1 In 4,7-9). Fericita
Tereza de Calcutta a trăit caritatea faţă de toţi fără deosebire, dar cu o preferinţă
faţă de cei săraci şi abandonaţi: un semn luminos al paternităţii şi bunătăţii lui
Dumnezeu. A ştiut să recunoască în fiecare chipul lui Cristos, pe care ea îl iubea
din toată inima: după ce îl adora şi primea în Euharistie, ea continua să-l întâlnească
pe Cristos pe străzile oraşului, devenind "imagine" vie a lui Isus care varsă pe rănile
omului harul iubirii îndurătoare. Celui care se întreabă de ce Maica Tereza a devenit
atât de faimoasă, răspunsul este simplu: pentru că a trăit în mod smerit şi discret,
din iubire şi în iubirea lui Dumnezeu. Ea însăşi spunea că cea mai mare răsplată era
să-l iubească pe Isus şi să-l slujească în cei săraci. Statura ei măruntă, cu mâinile
împreunate sau în timp ce alina un bolnav, un lepros, un muribund, un copil, este
semnul vizibil al unei existenţe transformate de Dumnezeu. În noaptea suferinţei,
ea a făcut să strălucească lumina Iubirii Divine şi a ajutat atâtea inimi să afle
acea pace pe care numai Dumnezeu o poate dărui".
Papa şi-a arătat recunoştinţa
şi faţă de cei care păşesc pe urmele slujirii arătate de Maica Tereza: • "Să-i
mulţumim Domnului pentru că în fericita Tereza de Calcutta am văzut cu toţii modul
în care existenţa noastră se poate schimba atunci când îl întâlneşte pe Isus, poate
deveni pentru ceilalţi un reflex al luminii lui Dumnezeu. Atâtor bărbaţi şi femei,
în situaţii de sărăcie şi suferinţă, Ea a adus mângâiere şi certitudinea că Dumnezeu
nu-l părăseşte pe nimeni, niciodată! Misiunea ei continuă prin cei care, aici şi în
alte părţi ale lumii, trăiesc carisma ei de a fi misionari şi misionare ale carităţii.
Recunoştinţa noastră este mare, dragi Surori, dragi Fraţi, pentru prezenţa voastră
smerită, discretă, departe de ochii oamenilor dar extraordinară şi preţioasă pentru
inima lui Dumnezeu. Omului care adesea este în căutarea unei fericiri amăgitoare,
mărturia voastră de viaţă spune unde se află adevărata bucurie: în a împărtăşi, a
dărui şi a iubi cu aceeaşi gratuitate a lui Dumnezeu care a sfărâmat logica egoismului".
Şi înainte de Binecuvântarea apostolică, un cuvânt pentru toţi comensalii
săi din această duminică specială: • "Dragi prieteni, să ştiţi că Papa ţine
la voi, vă poartă în inimă, vă cuprinde pe toţi cu îmbrăţişarea sa părintească şi
se roagă pentru voi. Sărbători fericite, tuturor! Vă mulţumesc pentru că aţi vrut
să împărtăşiţi bucuria acestor zile de sărbătoare. Invoc ocrotirea maternă a Sfintei
Familii de la Nazaret pe care o celebrăm astăzi – Isus, Maria şi Iosif – şi vă binecuvântez
pe voi toţi şi pe cei dragi ai voştri!".