Creştini persecutaţi şi discriminaţi în lume: puţină sau deloc atenţia acordată de mass-media

(RV - 26 decembrie 2010) În ziua în care se comemorează şi Sfântul Ştefan, primul martir creştin, Biserica se simte deosebit de aproape de toate comunităţile bisericeşti persecutate în lume. Sâmbătă papa Benedict al XVI-lea, în mesajul de Crăciun, îşi înălţase rugăciunea către Dumnezeu pentru ca să „dea perseverenţă tuturor comunităţilor creştine care îndură discriminări şi prigoană” inspirând „liderii politici şi religioşi” să se angajeze pentru respectarea deplină a libertăţii religioase a tuturor”. Deja în discursul către Curia Romană, pe 20 decembrie, cu ocazia schimbului urărilor de Crăciun, Sfântul Părinte lansase un presant apel la oprirea creştino-fobiei în lume.

Pe de altă parte, dacă în ultimele luni a avut o anumită răspândire cazul femeii creştine Asia Bibi, mamă a cinci copii, condamnată la moarte pentru blasfemie în Pakistan, foarte adesea persecuţiile anticreştine nu au ecoul cuvenit, mijloacele de informare nu le acordă nici o atenţie sau prea puţină.

Cu noi, părintele Bernardo Cervellera, director al agenţiei AsiaNews:
• Este foarte bine cât priveşte cazul Asiei Bibi, că a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din toată lumea pentru că în sfârşit a arătat un pic de lumină asupra situaţiei teribile a creştinilor din Pakistan: sunt o minoritate foarte mică dar sunt cu adevărat mai loviţi ca niciodată. Nu există doar o marginalizare din punct de vedere social datorită căreia creştinilor nu le este dat să presteze anumite munci şi să deţină anumite funcţii dar există şi această lege asupra blasfemiei care îi loveşte într-un mod atât de violent şi imprevizibil. Asia Bibi este într-un fel simbolul acestei suferinţe şi a acestui efort de mărturie pe care îl face comunitatea creştină din Pakistan.

Care sunt situaţiile ce trezesc mai mare preocupare privind mai ales anul ce se încheie?
• Una din situaţiile de mai mare preocupare în lumea Orientului-Mijlociu este cea din Irak unde guvernul nu reuşeşte să garanteze absolut siguranţa vieţii creştinilor care sunt totuşi o minoritate atât de preţioasă pentru istoria Irakului şi chiar pentru ţară, datorită culturii sale. Trebuie spus să această situaţie, unde există nesiguranţă în Orientul Mijlociu, are o „sursă” a sa în Arabia Saudită unde, să nu uităm, există milioane de creştini, sosiţi acolo să lucreze şi unde nu există posibilitatea de a celebra Sfânta Liturghie, de a se ruga în privat, unde nu este posibil nici să termini de construit o modestă capelă. Apoi, după părerea mea, situaţia mai dramatică şi mai dureroasă este aceea a creştinilor, a puţinilor creştini, care sunt în Coreea de Nord. Acolo, există o dictatură de tip ideologic şi este de ajuns ca cineva să posede Biblia şe este condamnat la moarte. Az zice că Coreea de Nord este vârful icebergului unei persecuţii din partea lumii comuniste care a afirmat întotdeauna că religia este opiul popoarelor şi de aceea a căuta mereu să o elimine sau să o domine într-un anume mod. În continuare, după Coreea de Nord aş pune China.

În discursul către Curia Romană, Papa a lansat un puternic apel la oprirea creştino-fobiei în lume. Cum poate fi preluat acest angajament şi în informare?
• În informare este important ca toate aceste fapte şi aceste violenţe să fie denunţate şi puse clar evidenţă pentru foarte adesea din partea Occidentului, în special, există ceva din „politica struţului”: a nu vedea, a nu vorbi, şi în felul acesta se poate face comerţ în linişte. Occidentul şi Orientul, să dialogheze nu doar despre comerţ dar şi despre respectivele culturi şi să poarte unul altuia angajamentul pentru ameliorarea demnităţii omului pentru ca, de fapt, contactele dintre diferite ţări sunt de acum doar de tip strict economic şi aceasta sărăceşte valoarea persoanei umane.