Benedict al XVI-lea: Mesajul "Urbi et Orbi" de Crăciun 2010 (text)
(RV - 25 decembrie 2010) În prezenţa a sute de mii de persoane prezente
în Piaţa Sfântul Petru dar şi pe străzile adiacente, în ziua de Crăciun la ora prânzului,
Benedict al XVI-lea a pronunţat mesajul de Naşterea Domnului 2010 din balconul
central al Bazilicii Vaticane, a adresat saluturi de Crăciun în 65 de limbi,
inclusiv în limba română, şi a dat binecuvântarea apostolică Urbi
et Orbi. Iată textul mesajului în limba română: “Verbum caro factum
est” - “Cuvântul s-a făcut trup” (Gv 1,14). Iubiţi fraţi şi surori,
care mă ascultaţi de la şi din întreaga lume, cu bucurie vă vestesc mesajul Crăciunului:
Dumnezeu s-a făcut om, a venit să locuiască în mijlocul nostru. Dumnezeu nu este departe:
este aproape, mai mult, este „Emanuel”, Dumnezeu-cu-noi. Nu este un necunoscut: are
un chip, cel al lui Isus.
Este un mesaj mereu nou, mereu surprinzător, deoarece
depăşeşte orice speranţă a noastră cea mai îndrăzneaţă. Mai presus de toate pentru
că nu este doar un anunţ: este un eveniment, un ceva ce s-a petrecut, pe care martori
credibili l-au văzut, auzit, atins în persoana lui Isus din Nazaret! Stând cu el,
observându-i faptele şi ascultându-i cuvintele, au recunoscut în Isus pe Mesia; şi
văzându-l înviat din morţi, după ce fusese răstignit, au avut certitudinea că el,
om adevărat, era în acelaşi timp adevărat Dumnezeu, Fiul unul-născut venit de la Tatăl,
plin de har şi de adevăr (Cf In 1,14).
„Cuvântul s-a făcut
trup”. În faţa acestei revelaţii, apare încă o dată în noi întrebarea:
cum e posibil? Cuvântul şi trupul sunt realităţi opuse între ele; cum poate Cuvântul
veşnic şi atotputernic să devină un om fragil şi muritor? Nu există decât un răspuns:
Iubirea. Cine iubeşte vrea să împărtăşească cu cel iubit, vrea să fie unit cu el,
iar Sfânta Scriptură ne prezintă chiar marea istorie a iubirii lui Dumnezeu pentru
poporul său, culminată în Isus Cristos.
În realitate, Dumnezeu nu se schimbă:
el este fidel faţă de sine. Acela care a creat lumea este acelaşi care l-a chemat
pe Abraham şi care şi-a revelat propriul Nume lui Moise: Eu sunt acela care sunt…Dumnezeul
lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob…Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, îndelung-răbdător,
plin de iubire şi de dreptate (Cf Ex 3,14-15; 34,6). Dumnezeu nu se schimbă,
el este Iubire dintotdeauna şi pentru totdeauna. Este în el însuşi Comuniune, Unitate
în Trinitate, şi orice lucrare şi cuvânt al său tinde la comuniune. Întruparea este
culmea creaţiei. Când în sânul Mariei, din voinţa Tatălui şi lucrarea Duhului Sfânt,
s-a format Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om, creaţia a atins culmea sa. Principiul
orânduitor al universului, Logos-ul, începea să există în lume, într-un timp şi într-un
spaţiu.
„Cuvântul s-a făcut trup”. Lumina acestui adevăr se manifestă celui
care îl primeşte cu credinţă, deoarece este un mister de iubire. Numai cei care se
deschid spre iubire sunt învăluiţi de lumina Crăciunului. Aşa a fost în noaptea de
la Betleem, şi aşa este şi astăzi. Întruparea Fiului lui Dumnezeu este un eveniment
care s-a petrecut în istorie, dar în acelaşi timp o depăşeşte. În noaptea lumii se
aprinde o nouă lumină, care se lasă văzută de ochii simpli ai credinţei, de inima
blândă şi umilă a celui care îl aşteaptă pe Mântuitorul. Dacă adevărul ar fi o formulă
matematică, într-un anume sens s-ar impune de la sine. Însă dacă Adevărul este Iubire,
el cere credinţa, „da-ul” inimii.
Şi ce caută, de fapt, inima noastră, dacă
nu un Adevăr care să fie Iubire? Îl caută copilul, cu întrebările sale, atât de dezarmante
şi stimulatoare: îl caută tânărul, având nevoie să găsească sensul profund al propriei
vieţi; îl caută bărbatul şi femeia în vârsta lor matură, pentru a călăuzi şi susţine
angajarea în familie şi în muncă; îl caută persoana vârstnică, pentru a da împlinire
vieţii de pe pământ.
„Cuvântul s-a făcut trup”: Vestea
Crăciunului este lumină şi pentru popoare, pentru mersul împreună al omenirii. „Emanuel”,
Dumnezeu-cu-noi, a venit ca Rege de dreptate şi de pace. Împărăţia sa - o ştim - nu
este din această lume, şi cu toate acestea este mai importantă decât toate împărăţiile
acestei lumi. Este ca aluatul umanităţii: dacă ar lipsi. ar înceta forţa care poartă
înainte adevăratul progres: impulsul de a colabora pentru binele comun, în serviciul
dezinteresat al aproapelui, în lupta paşnică pentru dreptate. A crede în Dumnezeu
care a voit să împărtăşească istoria noastră este o încurajare constantă la a se angaja
în ea, chiar în mijlocul contradicţiilor sale. Este motiv de speranţă pentru toţi
cei a căror demnitate este ofensată şi violată, pentru că cel care s-a născut la Betleem
a venit să elibereze omul din rădăcină de orice sclavie.
Lumina Crăciunului
să strălucească din nou în acel Pământ unde Isus s-a născut şi să-i inspire pe
israelieni şi palestinieni în a căuta o convieţuire justă şi paşnică. Anunţul mângâietor
al venirii lui Emanuel să aline durerea, să mângâie în încercări comunităţile creştine
în Irak şi în tot Orientul Mijlociu, dându-le curaj şi speranţă pentru viitor şi însufleţindu-i
pe responsabilii naţiunilor la o solidaritate concretă faţă de ele. Aceasta să se
realizeze şi în favoarea celor care în Haiti suferă încă din cauza consecinţelor devastatorului
cutremur de pământ şi ale recentei epidemii de holeră. De asemenea să nu fie uitaţi
cei care în Columbia şi în Venezuela, dar şi în Guatemala şi în Costa Rica, au suferit
recentele calamităţi naturale.
Naşterea Mântuitorului să deschidă perspective
de pace durabilă şi de progres autentic populaţiilor din Somalia, din Darfur şi din
Coasta de Fildeş: să promoveze stabilitatea politică şi socială în Madagascar: să
poarte siguranţă şi respectarea drepturilor omului în Afganistan şi în Pakistan; să
încurajeze dialogul între Nicaragua şi Costa Rica; să favorizeze reconcilierea în
Peninsula Coreeană.
Celebrarea naşterii Răscumpărătorului să întărească spiritul
de credinţă, de răbdare şi de curaj în credincioşii Bisericii din China continentală,
pentru ca să nu se demoralizeze din cauza limitărilor impuse libertăţii de religie
şi de conştiinţă şi, perseverând în fidelitatea faţă de Cristos şi faţă de Biserica
sa, să menţină vie flacăra speranţei. Iubirea lui „Dumnezeu cu noi” să le dăruiască
perseverenţă tuturor comunităţilor creştine care suferă discriminare şi persecuţie,
şi să inspire liderii politici şi religioşi la a se angaja pentru deplina respectare
a libertăţii religioase a tuturor.
Dragi fraţi şi surori, „Cuvântul s-a
făcut trup”, a venit să locuiască în mijlocul nostru, este Emanuel,
Dumnezeu care ni s-a făcut apropiat. Să contemplăm împreună acest mare mister de iubire,
să ne lăsăm inima iluminată de lumina care străluceşte în peştera din Betleem! Tuturor
Crăciun fericit! RV/ A.Lucaci