Scurt comentariu la Evanghelia duminicii a IV-a din Advent, An A: Iosif chemat să dea chip paternităţii lui Dumnezeu

(RV - 18 decembrie 2010) E ziua Domnului. Rorate coeli desuper! „Voi ceruri, lăsaţi să cadă roua de sus şi norii să reverse în ploaie pe Cel Drept; să se deschidă pământul şi să-l nască pe Mântuitorul!”
În această cântare de Advent este cuprins tot strigătul şi suspinul generaţiilor care veac după veac au implorat venirea unui mântuitor. Biserica, prin anul liturgic, prin predica şi liturghia duminicală, continuă să repete omului că mântuirea adevărată şi definitivă este un dar pe care Dumnezeu însuşi îl aduce omului cu sine coborând între oameni ca „Emanuel - Dumnezeu cu noi”.

În această a patra şi ultima duminică din Advent, Liturghia ne prezintă drama lui Iosif în faţa cazului nelămurit Mariei, logodnica sa, însărcinată prin lucrarea Duhului Sfânt. Om drept, nevrând să o facă de ocară, se gândeşte să o lase în ascuns. Dar, după cum citim în Evanghelia după Sfântul Matei, în vis, îi apare un înger al Domnului care îi zice:

"Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, logodnica ta, căci ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui pe poporul său de păcate" (Mt 1,20-21).

Comentează părintele carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie Spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma:

Delicată şi perplexă este desigur situaţia lui Iosif: logodnica sa este pe neaşteptate însărcinată, iar el caută să găsească o rezolvare de bun simţ, pentru a salva demnitatea şi cinstea la amândoi. Este frământat lăuntric de sentimente de respect dar şi de necaz, dar mare nelinişte şi nedumerire. Este, de-a dreptul agitat, şi pentru că legea în realitate impunea un denunţ public împotriva femeii, cu o repudiere formală care trebuia să o expună ocării publice. Nu există repudiere în secret; nu putea să o lase în ascuns, cum avea el în gând. În plină noapte, însă, Domnul îi trimite un înger care să rezolve orice încurcătură: acel copil, acel fiu nu este rodul unei infidelităţi, dar este darul fidelităţii lui Dumnezeu însuşi, Dumnezeu vieţii. Este darul aşteptat de secole pentru mântuirea poporului, pentru o nouă speranţă care transformă istoria. Lui Iosif i se cere să fie alături de acel fiu ca „tată” în numele lui Dumnezeu Tatăl. I se cere să-l întruchipeze, să-i dea formă şi chip lui Dumnezeu Tatăl, pentru bunul nume al acelei familii, pentru echilibrul afectiv şi psihologic al copilului, protejându-l, educându-l, iubindu-l cum are face „Dumnezeu-tatăl”. O mare responsabilitate pentru Iosif, dar şi o mare încredere în el din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a încredinţat un rol unic şi original: să ofere chipul, faţa şi inima unei adevărate „paternităţi” în sprijinul aceluia care va fi „Emanuel - Dumnezeu cu noi”. Şi Iosif a fost la înălţime, cu umilă fidelitate. Fidelitate şi smerenie se cere şi de la noi ucenicii Domnului care ne pregătim la sărbătoarea Crăciunului.
Duminică plăcută iubiţi ascultători!

rv/al