Mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Păcii 2011: Benedict al XVI-lea solicită să se pună capăt violenţelor şi discriminărilor împotriva creştinilor, grupul religios cel mai persecutat din lume (rezumat)

(16 decembrie 2010) A fost prezentat joi 16 decembrie în Sala de presă a Sfântului Scaun Mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 44-a Zi Mondială a Păcii care se va celebra la 1 ianuarie 2011 pe tema „Libertatea religioasă, o cale pentru pace”.
Iată, o sinteză a documentului:
Papa, la începutul Mesajului, aminteşte că şi acest an a fost marcat „de persecuţie, de discriminare, de îngrozitoare acte de violenţă şi de intoleranţă religioasă”. Gândul său se îndreaptă în special spre suferinţele comunităţii creştine din Irak, lovită de continue violenţe care îi fac pe mulţi credincioşi să emigreze. Dar, de fapt în toată lumea discipolii lui Cristos sunt loviţi. „Creştinii - este denunţul puternic al lui Benedict al XVI-lea - sunt actualmente grupul religios care suferă cel mai mare număr de persecuţii din cauza propriei credinţe”. În Occident, apoi - notează - există „forme mai silenţioase şi sofisticate de prejudecăţi şi de opoziţie faţă de credincioşi”, care „se exprimă uneori prin renegarea istoriei şi a simbolurilor religioase în care se oglindesc identitatea şi cultura majorităţii cetăţenilor”. Este vorba de forme care alimentează adeseori ura, prejudecata şi marginalizarea credincioşilor în dezbaterea publică contrazicând pluralismul şi laicitatea instituţiilor pe care ar vrea să le apere.

Papa aminteşte că „fundamentalismul religios şi laicismul sunt forme exemplificative şi extreme de refuz al pluralismului legitim şi principiului de laicitate. Ambele, de fapt, absolutizează o viziune reductivă şi parţială despre persoana umană”. „Orânduirea juridică la toatele nivelele, naţional şi internaţional, când permite sau tolerează fanatismul religios sau antireligios, renunţă la însăşi misiunea sa, care consistă în a tutela şi promova dreptatea şi dreptul fiecăruia” şi „expune societatea riscului unor totalitarisme politice şi ideologice, ce accentuează puterea publică, în timp ce sunt mortificate sau limitate, ca şi cum ar fi concurenţiale, libertăţile de conştiinţă, de gândire şi de religie”. Potrivit lui Benedict al XVI-lea este „de neconceput” ca credincioşii „ se trebuiască să suprime o parte din ei înşişi - credinţa lor - pentru a fi consideraţi cetăţeni activi”. Relativismul moral - explică - în loc să construiască o convieţuire paşnică, provoacă divizare şi negarea demnităţii fiinţelor umane. „Patrimoniul de principii şi de valori exprimate de o religiozitate autentică este o bogăţie pentru popoare”. „În respectul laicităţii pozitive a instituţiilor statale, dimensiunea publică a religiei trebuie să fie întotdeauna recunoscută. În atare scop este fundamental un dialog sănătos între instituţiile civile şi cele religioase”. Toate acestea „nu constituie în nici un mod o discriminare a celor care nu le împărtăşesc credinţa, dar întăreşte, mai curând, coeziunea socială, integrarea şi solidaritatea”.

Dreptul la libertatea religioasă - afirmă Pontiful - este înrădăcinat în însăşi demnitatea persoanei umane, a cărei natură transcendentă nu trebuie să fie ignorată sau neglijată”. „Între drepturile şi libertăţile fundamentale”, deci, „libertatea religioasă se bucură de un statut special. Când libertatea religioasă este recunoscută, demnitatea persoanei umane este respectată în rădăcina ei” iar „când libertatea religioasă este negată…sunt ameninţate dreptatea şi pacea”. Din acest motiv, fiecare persoană trebuie să aibă dreptul de a profesa propria religie „individual şi comunitar…atât public cât şi privat”, şi nu trebuie să întâmpine obstacole dacă vrea „să adere la o religie sau să nu profeseze nici una din ele”. „Libertatea religioasă - se mai citeşte în text - nu este un patrimoniu exclusiv al credincioşilor dar al întregii familii a popoarelor pământului. Este element inevitabil al unui Stat de drept” şi este „hârtia de turnesol pentru a verifica respectarea tuturor celorlalte drepturi ale omului”.

„Apărarea religiei - remarcă Papa - trece prin apărarea drepturilor şi libertăţilor comunităţilor religioase” în special a minorităţilor care „nu constituie o ameninţare împotriva identităţii majorităţii, dar sunt, din contra, o şansă pentru dialog şi pentru îmbogăţirea culturală reciprocă”. Biserica, din partea sa, continuă să promoveze dialogul dintre diferitele religii, fără însă a cădea în relativismul şi sincretismul religios, deoarece ştie că Cristos este „calea, adevărul şi viaţa”, fiind conştientă că „orice adevăr, de către oricine ar fi spus, provine de la Duhul Sfânt”. Benedict al XVI-lea aminteşte că anul viitor se împlinesc 25 de ani de la Ziua mondială de rugăciune pentru pace, convocată la Assisi în 1986 de Ioan Paul al II-lea. „Cu acea ocazie liderii marilor religii ale lumii au dat mărturie că religia este un factor de unire şi de pace, şi nu de divizare şi de conflict”.

Papa lansează un presant apel responsabililor naţiunilor cerându-le „să acţioneze prompt pentru a pune capăt oricărei samavolnicii împotriva creştinilor” care „îndură persecuţii, discriminări, acte de violenţă şi intoleranţă, în special în Asia, în Africa, în Orientul Mijlociu şi mai ales în Ţara Sfântă”. În acelaşi timp îndeamnă creştinii să trăiască Fericirile evanghelice reînnoind angajamentul la iertare. „Violenţa nu se depăşeşte cu violenţă. Strigătul nostru de durere - este invitaţia sa - să fie mereu însoţit de credinţă, de speranţă şi de mărturia iubirii lui Dumnezeu”. Benedict al XVI-lea exprimă apoi urarea sa „pentru ca în Occident, mai cu seamă în Europa, să înceteze ostilităţile şi prejudecăţile împotriva creştinilor pentru faptul că ei doresc să-şi orienteze propria viaţă în mod coerent cu valorile şi principiile exprimate în Evanghelie. Europa, mai degrabă - se citeşte în Mesaj - să ştie să se împace cu propriile rădăcini creştine, care sunt fundamentale pentru a înţelege rolul pe care l-a avut, pe care îl are şi înţelege să-l aibă în istorie”.

„Pacea este dar al lui Dumnezeu” - încheie Benedict al XVI-lea - „nu este simplă absenţă a războiului, nu este simplu rod al predominaţiei militare sau economice”. Benedict al XVI-lea îşi însuşeşte apelul lui Paul al VI-lea, Papa care a institut Ziua Mondială a Păcii: „E nevoie înainte de toate a da Păcii alte arme care să nu fie cele destinate să ucidă şi să extermine umanitatea. Sunt de trebuinţă mai presus de toate armele morale”. „Libertatea religioasă - spune papa Benedict al XVI-lea în încheierea Mesajului pentru Ziua Mondială a Păcii 2011 - este o adevărată armă a păcii, cu o misiune istorică şi profetică”, aceea de „a schimba şi face lumea mai bună”.
 
Aici serviciul audio: