Papa în vizită la parohia Sf. Maximilian Kolbe din Roma: numai Dumnezeu schimbă lumea, de la dictaturi şi falşi profeţi doar distrugere

(RV - 12 decembrie 2010) Vine dintr-un cartier periferic al Romei - Prato Fiorito, duminică dimineaţă, invitaţia papei Benedict al XVI-lea la a-l recunoaşte pe Isus nu în revoluţii ci în bunătatea lui Dumnezeu, la a-l distinge de ideologi, dictatori sau de totalitarisme care au lăsat în lume „mare gol şi mare distrugere”. Aflat în vizită pastorală în parohia Sfântul Maximilian Kolbe, Papa a celebrat Liturghia celei de-a treia duminici din Advent - numită Gaudete datorită invitaţiei speciale la bucurie adresată de apostolul Paul în antifonul intrării la Liturghie - îndemnând credincioşii „să poarte mesajul de iubire a lui Dumnezeu la toţi oamenii.

Există un interogativ care în cea de-a treia duminică de Advent îl interpelează pe creştin, este cel al lui Ioan Botezătorul care, fiind în închisoare, trimite doi dintre ucenicii săi să-l întrebe pe Isus: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?”. Întrebarea Botezătorului - perplex din cauza faptului că nu a văzut nici o schimbare în lume - este cea pe care mulţi, a observat Benedict al XVI-lea, şi-au pus-o în decursul mileniilor:
• „Dar, într-adevăr, tu eşti? Sau lumea trebuie să fie schimbată în mod mai radical? Tu nu o faci?”. Şi au venit atâţia profeţi, ideologi şi dictatori care au spus:’Nu este el! Nu a schimbat lumea! Suntem noi!’. Şi au creat imperiile lor, dictaturile lor, totalitarismul lor care ar fi schimbat lumea. Şi a schimbat-o, dar în mod distructiv. Şi azi ştim că din aceste mari promisiuni nu a rămas decât un mare vid şi o mare distrugere. Nu erau ei.

La interogativul care răsună încă şi azi, a spus Papa, aşa pare să răspundă Cristos:
• Vedeţi ce am făcut eu. Nu am făcut o revoluţie sângeroasă, nu am schimbat lumea cu forţa, dar am aprins atâtea lumini care formează, între timp, o mare cale de lumină în milenii.

Această lumină sunt nenumăraţii martori ai credinţei care au luminat secole de istorie. Pontiful a enumerat câţiva dintre ei, începând chiar de la patronul parohiei pe care a vizitat-o: Sfântul Maximilian Kolbe, preot franciscan polonez, cel care s-a oferit pe sine să moară pentru a salva un tată de familie, „lumină” care a încurajat pe alţii să se dăruiască, să fie aproape de cei suferinzi, de cei asupriţi”; preotul olandez Damian de Veuster, care a trăit şi a murit cu şi pentru leproşi în colonia de pe insula Molokai din arhipelagul Hawaii”; Maica Tereza din Calcutta, care atâta lumină a dat unor persoane de o viaţa întunecată, dar moarte cu un surâs pe buze pentru că „atinse de lumina iubirii lui Dumnezeu”.

Răspunsul este deci că nu sunt revoluţii violente, „nu sunt marile promisiuni care schimbă lumea, ci…lumina blândă, tăcută a adevărului, a bunătăţii lui Dumnezeu, aceasta schimbă lumea. Şi aceasta este „semnul prezenţei sale”, „certitudinea că suntem iubiţi până la capăt şi că nu suntem uitaţi, nu suntem un produs al întâmplării, ci al unei voinţe de iubire”. Şi prin această certitudine, a asigurat Benedict al XVI-lea, „putem simţi apropierea lui Dumnezeu”:
• Dumnezeu este aproape însă noi suntem adesea departe. Să ne apropiem, să păşim în prezenţa luminii sale, să-l rugăm pe Domnul şi în contactul rugăciunii să devenim noi înşine lumini pentru alţii.

Şi lumină de purtat lumii Pontiful le-a cerut să fie credincioşii parohiei Sfântul Maximilian Kolbe, îndemnându-i să trăiască Adventul în cotidian, în viaţa normală a familiilor, indicându-l ca „invitaţie puternică…la a lăsa să intre din ce în ce mai mult Dumnezeu” în case şi în cartiere, „pentru a avea o lumină în mijlocul atâtor umbre, atâtor osteneli de fiecare zi”. Apoi papa Benedict al XVI-lea a invitat comunitatea parohială să nu se izoleze de contextul diecezan şi să fie „expresia frumuseţii Bisericii” care, sub conducerea episcopului „păşeşte în comuniune spre Împărăţia lui Dumnezeu”.

Exprimând familiilor urarea de a realiza pe deplin „propria vocaţie la iubire cu generozitate şi perseverenţă”, succesorul lui Petru a adăugat:
• Chiar când s-ar prezenta dificultăţi în viaţa conjugală şi în relaţia cu copiii lor, soţii să nu înceteze niciodată de a rămâne credincioşi acelui „da” fundamental pe care l-au pronunţat înaintea lui Dumnezeu şi în mod reciproc în ziua căsătoriei, amintind că fidelitatea faţă de propria vocaţie cere curaj, generozitate şi sacrificiu.

Privind la parohia care primeşte nuclee familiale de diferite origini şi naţionalităţi, Papa a subliniat apoi necesitatea de „a creşte…în comuniune”, de a crea ocazii de dialog pentru a favoriza înţelegerea reciprocă dintre persoane provenind din culturi, modele de viaţă şi condiţii sociale diferite”. Şi mai departe, de a se gândi „la o pastorală atentă faţă de nevoile reale ale fiecăruia”, de „a porni de la vecini” pentru a ajunge până la cei „de departe”. În finalul predicii, Pontiful s-a adresat tinerilor:
• Biserica aşteaptă mult de la voi, de la entuziasmul vostru, de la capacitatea voastră de a privi înainte, şi de la dorinţa voastră de radicalitate în alegerile de viaţă. Simţiţi-vă adevăraţi protagonişti în parohie, punând energiile voastre proaspete şi toată viaţa voastră în slujba lui Dumnezeu şi a fraţilor.

Şi cu privirea spre sărbătoarea Crăciunului episcopul Romei a cerut credincioşilor „să rămână constanţi şi răbdători în aşteptarea Domnului care vine, să fie astfel împreună, comunitate, evitând judecăţi şi plângeri, „unul împotriva celuilalt”, cum îndeamnă apostolul Iacob în scrisoarea sa (5,9), din care s-a citit la Liturghia acestei duminici, a treia din timpul Adventului.

Aici serviciul audio: