Eu ce aştept în Advent? Răspunde arhiepiscopul de Bucureşti, IPS Ioan Robu

(RV - 6 decembrie 2010) Se inspiră din alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea scrisoarea de Advent a arhiepiscopului mitropolit de Bucureşti ÎPS Ioan Robu, publicată pe site-ul arhidiecezei.
Duminică 28 noiembrie la întâlnirea pentru rugăciunea Îngerul Domnului, Sfântul Părinte spunea: „Fiecare dintre noi, mai ales în acest timp care ne pregăteşte la sărbătoarea Crăciunului, se poate întreba: eu, ce aştept?”. S-ar putea spune că omul este viu câtă vreme aşteaptă; câtă vreme este vie speranţa în inima sa. Pe om îl cunoşti după aşteptările sale: ceea ce aşteptăm şi sperăm arată statura noastră morală şi spirituală”.

În scrisoarea sa, arhiepiscopul de Bucureşti se întreabă personal „Eu, ce aştept?” în calitate de păstor al arhidiecezei căruia îi pasă, îi stă la inimă viaţa Bisericii, a turmei sale, a ţării şi poporului din care face parte.

Răspunsurile sunt tot atâtea aşteptări concrete, actuale, în plan spiritual şi material.
„Citind aceste cuvinte ale Sfântului Părinte am ridicat ochii de pe text, ca astfel să găsesc mai uşor şi să fac mai repede suma celor aşteptate şi sperate de mine. Şi la scurtă vreme m-am întors la cuvintele Papei Benedict al XVI-lea şi am văzut că de fapt eu împlinisem ceea ce el tocmai propunea: „Fiecare dintre noi, aşadar, mai ales în acest Timp care ne pregăteşte pentru Crăciun, se poate întreba: eu, ce aştept? În acest moment al vieţii mele, spre ce se îndreaptă inima mea?” Şi din nou mi-am căutat aşteptările şi dorinţele: aştept şi doresc să nu mai fie oameni nefericiţi - nici copii, nici adulţi, nici în vârstă; să nu fie atâţia copii omorâţi înainte de a se naşte (eu cred că de aici se hrăneşte dezastrul neamului nostru românesc); să nu mai fie divorţuri, nici atâtea crime; să nu mai fie atâtea nedreptăţi, sărăcie, mizerie, ură, răzbunări, droguri, disperări, boli incurabile, Doamne, şi să mai apară soarele cel bun şi asupra ţării noastre (când scriu acest articol este Ziua noastră Naţională), să nu mai trebuiască să plece tinerii, şi nu numai ei, în ţări străine; tot mai mulţi să cunoască zâmbetul şi încrederea. Să nu scadă credinţa, să nu se înstrăineze lumea de Biserică şi de calea binelui, să nu vină nenorociri peste noi; să lucreze cu statornicie preoţii şi toţi binecuvântaţii Domnului cu diferite chemări, ca să crească harul, pacea şi seninătatea tuturor. Să nu supărăm pe nimeni, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele.

Şi câte dorinţe şi aşteptări n-aş mai putea adăuga! Dar mai vin cu o aşteptare-dorinţă: să se termine odată cu procesul legat de Catedrală şi proiectul clădirii de lângă ea; să ni se facă odată dreptate şi să se dărâme colosul ameninţător de lângă Catedrală. Încălcând legea s-a construit, respectând legea să se demoleze. Doamne ajută!

Şi încă o dorinţă: să ne pregătim sufletele pentru Sărbătoarea Crăciunului, prin rugăciuni şi diferite renunţări, prin posturi şi fapte bune, prin iertare şi generozitate, prin împăcare şi solidaritate, prin primirea Sfintelor Taine ale Spovezii şi Sfintei Împărtăşanii.

Tuturor vă doresc un Advent plin de haruri şi împliniri, sub privirea milostivă a Fiului lui Dumnezeu care odinioară a vizitat lumea noastră spre mântuire, iar acum este aşteptat să vină în sufletele noastre şi în slavă în Ziua cea din urmă.
 
Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne harul să aşteptăm cu dor venirea lui Cristos, Fiul tău, pentru ca, atunci când va bate la uşa noastră, să ne găsească veghind în rugăciune şi lăudându-l cu bucurie.

Adventul a început. În viaţa noastră, în inima noastră a început ceva nou acum, odată cu postul Crăciunului?
Cu binecuvântare,
+ Ioan Robu
Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti
 
Aici serviciul audio: