Papa la Liturghia de pomenire pentru Manuela Camagni: ne-a arătat că cine se menţine în amintirea lui Dumnezeu este viu

(RV - 2 decembrie 2010) Benedict al XVI-lea a celebrat joi dimineaţă în Capela Paulină din Palatul Apostolic o Liturghie de pomenire pentru Manuela Camagni, laica consacrată dintre „Memores Domini” făcând parte din familia pontificală, decedată tragic pe 23 noiembrie într-un accident de maşină în Roma. La predică, papa Benedict al XVI-lea a amintit cu profundă gratitudine mărturia de credinţă, înţelepciune şi caritate a acestei laice consacrate şi a explicat ce înseamnă „amintirea lui Dumnezeu”. O amintire, a subliniat, ce nu priveşte la trecut, dar care este semn al prezenţei vii a Domnului în viaţa fiecărui om.

„În profunzimea fiinţei noastre este înscrisă memoria Creatorului”. Reluând gândirea Sfântului Bonaventura, Benedict al XVI-lea a centrat predica sa pe tema amintirii lui Dumnezeu, trăită zilnic cu bucurie de această „Memor Domini - Aducătoare aminte de Dumnezeu”, Manuela Camagni. Tocmai pentru faptul că „această amintire este înscrisă în fiinţa noastră - a spus Papa - putem să ne aducem aminte, să vedem urmele sale” în Creaţie. O amintire, a observat, care „nu este doar amintirea unui trecut, deoarece originea este prezentă, este amintirea prezenţei Domnului”:
• Este şi amintirea viitorului, deoarece este certitudine că venim din bunătatea lui Dumnezeu şi suntem chemaţi să ajungem la bunătatea lui Dumnezeu. De aceea , în această amintire este prezent elementul bucuriei, originea noastră în bucuria care este Dumnezeu şi chemarea noastră de a ajunge la marea bucurie. Şi ştim că Manuela era o persoană pătrunsă lăuntric de bucurie, tocmai de acea bucurie care provine de la amintirea lui Dumnezeu.

 
Totuşi, avertizează Sfântul Părinte, amintirea noastră, la fel ca existenţa noastră „este rănită de păcat”. Amintirea lui Dumnezeu este deci „obscurată”, „acoperită de alte amintiri superficiale” ce nu permit să se meargă până în adânc, până la adevărata amintire. Şi din cauza acestei „uitări a lui Dumnezeu”, este reflecţia Papei, chiar şi bucuria este acoperită, obscurată şi de aceea o căutăm „în diferite locuri!:
• Vedem astăzi această căutare disperată a bucuriei care se îndepărtează tot mai mult de adevăratul izvor. Uitare de Dumnezeu, uitarea de adevărata noastră amintire: Manuela nu era dintre acelea care au uitat amintirea, a trăit chiar în amintirea vie a Creatorului. În bucuria creaţiei sale, văzând transparenţa lui Dumnezeu în toată Creaţia, chiar şi în evenimentele zilnice ale vieţii noastre, a înţeles că din această amintire vine bucuria.

Întrucât „Memor Domini” - membră a comunităţii de consacrate numite „Memores Domini, a spus Papa, Manuela ştia că Dumnezeu este mai tare decât moartea, este izvor de viaţă veşnică:
• Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, este un Dumnezeu al celor vii şi cine face parte din numele lui Dumnezeu, cine se menţine în amintirea lui Dumnezeu este viu, mai mult, noi oameni, cu amintirea noastră putem păstra, din nefericire, doar o umbră a persoanelor pe care le-am iubit. Dar amintirea lui Dumnezeu nu păstrează doar umbre, este origine de viaţă: aici trăiesc morţii, în viaţa sa şi cu viaţa sa au intrat în amintirea lui Dumnezeu care este viaţă.

Papa a încheiat predica sa, subliniind că în Liturghia reînnoită după Conciliul Vatican II, se cântă Aleluia şi la Liturghia pentru cei răposaţi. Noi, a recunoscut, „simţim mai presus de toate durerea pierderii, simţim absenţa, trecutul”. Dar, a adăugat, „Liturghia ştie că noi suntem în acelaşi Trup al lui Cristos” şi trăim în amintirea lui Dumnezeu:
• În această încrucişare dintre amintirea sa şi amintirea noastră suntem uniţi, suntem vii şi îl rugăm pe Domnul ca să putem simţi tot mai mult această comuniune în amintire, ca amintirea de către noi a lui Dumnezeu în Cristos să devină din ce în ce mai vie şi astfel să putem simţi că adevărata noastră viaţă este în el şi aici suntem toţi împreună.

 
Aici serviciul audio: