Pescar şi om de credinţă şi speranţă, cu mare prestigiu în primele comunităţi creştine: Benedict al XVI-lea despre Sfântul Andrei

(RV – 29 noiembrie 2010) 30 noiembrie, Sfântul Andrei, despre care Benedict al XVI-lea a vorbit la cateheza din cadrul Audienţei generale de miercuri, 14 iunie 2006, prezentând legătura fraternă dintre Sfântul Petru şi Sfântul Andrei.
Legătura de sânge dintre apostolul Petru şi fratele său Andrei, evanghelizatorul grecilor, este şi astăzi, după două mii de ani, semnul care face să fie „cu adevărat surori” biserica Romei şi biserica Constantinopolului: aceasta este învăţătura centrală a papei Benedict al XVI, din 14 iunie 2006, în care ne-a îndemnat să ne îndreptăm privirea spre Sfântul Andrei, descriindu-l astfel: pescar şi „om de credinţă şi speranţă”, în căutare, ucenic al Botezătorului dar gata, imediat ce-l întâlneşte pe Cristos, să alerge la fratele său Simon şi să-i spună: „L-am găsit pe Mesia”. Este portretul trasat de Benedict al XVI-lea la cateheza Audienţei generale din 14 iunie 2006, în care l-a descris în raport cu fratele său Simon Petru, cu aceste cuvinte:
• „Andrei, aşadar, a fost primul dintre apostoli chemat să-l urmeze pe Isus. Tocmai pe acest temei, liturgia bisericii bizantine îl cinsteşte cu apelativul de 'protòklitos', care înseamnă 'cel dintâi chemat (...). Tradiţii foarte vechi văd în Andrei vestitorul lui Isus în lumea greacă. Petru, de la Ierusalim prin Antiohia a ajuns la Roma pentru a-şi exercita misiunea sa universală; Andrei a fost în schimb apostolul lumii greceşti: ei apar, astfel, ca fraţi în viaţă şi în moarte, o fraternitate care se exprimă în mod simbolic în raportul special ale scaunelor de la Roma şi Constantinopol, Biserici cu adevărat surori!".

Papa a prezentat apoi o reflecţie despre pasajele din Evanghelie care ilustrează iniţiativele şi cuvintele apostolului Andrei. Şi mesajul său ultim pentru creştinii din toate timpurile, Andrei îl oferă pe insula Patras când înfruntă moartea pe o cruce în formă de x, considerând-o nu atât „instrument de tortură cât mai ales mijlocul incomparabil al unei depline asimilări cu Răscumpărătorul”. De aici, a evidenţiat Episcopul Romei, şi învăţătura sa, făcând la cateheza din 14 iunie 2006 următoarea reflecţie:

• „Crucile noastre dobândesc valoare dacă sunt considerate şi primite ca parte a Crucii lui Cristos, dacă sunt atinse de reverberaţia luminii sale. Numai de pe acea Cruce, şi suferinţele noastre sunt înnobilate şi îşi dobândesc sensul lor adevărat. Apostolul Andrei, aşadar, să ne înveţe să-l urmăm pe Isus cu promptitudine, să vorbim despre el cu entuziasm celor pe care-i întâlnim, şi mai ales, să cultivăm cu El un raport de adevărată familiaritate, conştienţi fiind că numai în El putem găsi sensul ultim al vieţii noastre şi al morţii noastre”.

Aici serviciul audio: