Irak: arestări pentru masacrul din Catedrală. Se discută măsurile de înlăturare a persecuţiilor împotriva creştinilor

(RV – 27 noiembrie 2010) Ministerul de Interne din Irak face cunoscut că au fost arestaţi presupuşii responsabili ai atacului din 31 octombrie, din catedrala din Bagdad, în care şi-au pierdut viaţa circa 50 de credincioşi şi doi preoţi.
După ultimele scrisori de ameninţare trimise de exponenţi Al Qaeda unor familii creştine, guvernatorul provinciei de Ninive confirmă acceptul din partea guvernului privind deţinerea de către toţi creştinii rezidenţi în provincie a permisului de port-armă.

Uniunea Europeană a îndemnat autorităţile irakiene să ia măsuri eficiente pentru contrastarea persecuţiei în act împotriva creştinilor, referindu-se la prevederi care să funcţioneze dincolo de o astfel de iniţiativă.

Rezoluţia votată de Parlamentul European joi, prevede un plan de acţiune concret şi mai ales asumarea conştiinţei privind ceea ce este în joc. Despre exigenţele care se impun guvernului irakian aflăm de la euro-parlamentarul Mario Mauro, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, intervievat de Fausta Speranţa:

• „Se cer acţiuni imediate din partea guvernului irakian, pentru că utilizând o astfel de acţiune guvernul are posibilitatea de a fi decisiv pentru a crea condiţii de securitate în ţară.
Există o propunere a lui Jalal Talabani, preşedintele irakian, cu care însă nu sunt de acord pentru că propunerea lui Talabani este cea de a-i pune în siguranţă pe creştini concentrându-i într-o singură provincie.
Şi nu se poate pune problema unui ghetto creştin. Creştinii sunt din Kirkuk, din Mossul, din Bagdad, din Bassora: ei nu reprezintă o etnie separată, sunt persoane între persoane, comunitate în comunitate. Trebuie, deci, să aibă garanţii acolo unde se află, acolo unde trăiesc şi cu un plan care trebuie să fie recunoscut în mod substanţial de către comunitatea internaţională, pentru a permite întoarcerea creştinilor în Irak. (…)

Comunitatea creştină din Irak se confruntă cu problema supravieţuirii, o problemă de o complexitate enormă, de care sunt legate principii ce fondează însăşi posibilitatea convieţuirii civile în Irak.
În Irak se consumă o tragedie de proporţii biblice, căci peste un milion de persoane au fost constrânse să părăsească ţara pentru că sunt creştine; peste un milion de persoane care trăiesc în condiţii foarte dificile, mai ales în Siria şi în Iordania.

Acest fenomen a început odată cu căderea guvernului lui Saddam, pentru că creştinii au devenit prizonieri în mijlocul tensiunilor fundamentaliste care au zguduit ţara, prizonieri în conflictul dintre suniţi, şiiţi şi kurzi. Acest echivoc tipic pentru propagande de tip fundamentalist este jucat pe riscul creştinilor, consideraţi cruciaţi, occidentali, colonialişti şi imperialişti.
Nimic mai fals: sunt arabi care gândesc ca arabii, vorbesc araba şi se simt în Irak ca în propria ţară. Iar creştinii se află În Irak de sute de ani, înainte de venirea islamului”.

Aici serviciul audio: