Irak: arestări pentru masacrul din Catedrală. Se discută măsurile de înlăturare a
persecuţiilor împotriva creştinilor
(RV – 27 noiembrie 2010) Ministerul de Interne din Irak face cunoscut că au fost arestaţi
presupuşii responsabili ai atacului din 31 octombrie, din catedrala din Bagdad, în
care şi-au pierdut viaţa circa 50 de credincioşi şi doi preoţi. După ultimele scrisori
de ameninţare trimise de exponenţi Al Qaeda unor familii creştine, guvernatorul provinciei
de Ninive confirmă acceptul din partea guvernului privind deţinerea de către toţi
creştinii rezidenţi în provincie a permisului de port-armă.
Uniunea Europeană
a îndemnat autorităţile irakiene să ia măsuri eficiente pentru contrastarea persecuţiei
în act împotriva creştinilor, referindu-se la prevederi care să funcţioneze dincolo
de o astfel de iniţiativă.
Rezoluţia votată de Parlamentul European joi, prevede
un plan de acţiune concret şi mai ales asumarea conştiinţei privind ceea ce este în
joc. Despre exigenţele care se impun guvernului irakian aflăm de la euro-parlamentarul
Mario Mauro, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa,
intervievat de Fausta Speranţa:
• „Se cer acţiuni imediate din partea guvernului
irakian, pentru că utilizând o astfel de acţiune guvernul are posibilitatea de a fi
decisiv pentru a crea condiţii de securitate în ţară. Există o propunere a lui
Jalal Talabani, preşedintele irakian, cu care însă nu sunt de acord pentru că propunerea
lui Talabani este cea de a-i pune în siguranţă pe creştini concentrându-i într-o singură
provincie. Şi nu se poate pune problema unui ghetto creştin. Creştinii sunt din
Kirkuk, din Mossul, din Bagdad, din Bassora: ei nu reprezintă o etnie separată, sunt
persoane între persoane, comunitate în comunitate. Trebuie, deci, să aibă garanţii
acolo unde se află, acolo unde trăiesc şi cu un plan care trebuie să fie recunoscut
în mod substanţial de către comunitatea internaţională, pentru a permite întoarcerea
creştinilor în Irak. (…)
Comunitatea creştină din Irak se confruntă cu problema
supravieţuirii, o problemă de o complexitate enormă, de care sunt legate principii
ce fondează însăşi posibilitatea convieţuirii civile în Irak. În Irak se consumă
o tragedie de proporţii biblice, căci peste un milion de persoane au fost constrânse
să părăsească ţara pentru că sunt creştine; peste un milion de persoane care trăiesc
în condiţii foarte dificile, mai ales în Siria şi în Iordania.
Acest fenomen
a început odată cu căderea guvernului lui Saddam, pentru că creştinii au devenit prizonieri
în mijlocul tensiunilor fundamentaliste care au zguduit ţara, prizonieri în conflictul
dintre suniţi, şiiţi şi kurzi. Acest echivoc tipic pentru propagande de tip fundamentalist
este jucat pe riscul creştinilor, consideraţi cruciaţi, occidentali, colonialişti
şi imperialişti. Nimic mai fals: sunt arabi care gândesc ca arabii, vorbesc araba
şi se simt în Irak ca în propria ţară. Iar creştinii se află În Irak de sute de ani,
înainte de venirea islamului”.