Isus domneşte şi salvează de pe înălţimea Crucii: consideraţii omiletice la solemnitatea "Cristos Regele Univesului", Anul C

(RV - 20 noiembrie 2010) E ziua Domnului. În cea de-a 34-a Duminică a Timpului de peste an, prin care se încheie anul bisericesc potrivit calendarului roman sau latin, Biserica celebrează solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului. Evanghelia luată de la Sfântul Luca 23,35-43, ne propune scena Calvarului. Isus este pe Cruce, batjocorit de mai marii poporului şi de către soldaţi. Deasupra capului era inscripţia: „Acesta este regele iudeilor”. Alături de Isus, sunt doi tâlhari, răstigniţi ca şi el. Unul din cei doi îl insultă, în timp ce altul, recunoscându-şi faptele şi vinovăţia, îi zice lui Isus: „Aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta!”. Iar Domnul îi răspunde:
"Îţi spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis!"

Asupra acestui fragment, comentează părintele carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma:

Anul liturgic se încheie cu acest paradox: sărbătoarea lui Cristos Rege este celebrată prin scena omului răstignit şi umilit în afara Ierusalimului, care îi promite chiar raiul unui tovarăş de agonie. Pare o contradicţie, şi cu toate acestea tocmai de pe acea cruce Isus îşi manifestă slava şi demnitatea sa regească. O regalitate care nu este domnie şi imperiu, dar viaţă dăruită în absolută libertate; braţe deschise asupra lumii pentru o îmbrăţişare de solidaritate unică, divină. O faţă pe care curg şiroaie de sânge, un chip desfigurat de suferinţă: iată ce domină. Chip improbabil pentru suveranii pământului dar autentic şi tipic pentru acela care domneşte cu adevărat peste lume şi o conduce din nou la paradisul pierdut. Începând de la acel tovarăş de suferinţe: „Astăzi vei fi cu mine în paradis”. El este cel care primeşte ultima vindecare din toată Evanghelia. Mai mult, devine primul sfânt canonizat de însuşi Isus.

Apostolul Paul ne dă explicaţia teologică: „Căci Dumnezeu a voit ca toate lucrurile să-şi atingă desăvârşirea în Cristos. Prin el şi pentru el a voit să împace toate, cele din cer şi cele de pe pământ, aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce” (Col 1,19-20).

Da, prin sângele său reconcilierea, în umilirea sa, mărirea noastră. Să nu renegăm această suveranitate unică şi divină, înlocuind-o cu reprezentări încărcate cu glorie deşartă, cu slavă omenească şi putere spectaculară. Din contra, cu tâlharul din dreapta crucii să spunem fiecare în duh de adâncă smerenie: „Isuse, aminteşte-ţi de mine...în împărăţia ta!"
Iar cu apostolul Paul „să aducem cu bucurie mulţumire lui Dumnezeu Tatăl care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor, care sunt în lumină. El ne-a eliberat de puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului său preaiubit, prin care am fost răscumpăraţi, adică am primit iertarea păcatelor. Cristos este imaginea Dumnezeului celui nevăzut, primul născut între toate creaturile. Căci în el au fost create toate: cele din cer şi cele de pe pământ, fiinţele văzute şi cele nevăzute: tronurile, domniile, puterile şi stăpânirile; toate au fost create prin el şi pentru el. El este înainte de toate şi toate există prin el. El este capul trupului, adică al Bisericii; el este începutul, primul născut dintre cei morţi; el are întâietate în toate. Căci Dumnezeu a voit ca toate lucrurile să-şi atingă desăvârşirea în Cristos. Prin el şi pentru el a voit să împace toate, cele din cer şi cele de pe pământ, aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce” (Col 1,12-20).
Tuturor, Sărbătoare binecuvântată şi multă bucurie în Domnul!
rv/al

 
Aici serviciul audio: