17 noiembrie, Sfânta Elisabeta a Ungariei: un model de autoritate în slujba justiţiei
şi a binelui comun
(RV – 16 noiembrie 2010) Miercuri, 17 noiembrie, în calendarul roman sau latin Sfânta
Elisabeta a Ungariei, o sfântă care a trăit la începutul secolul al XIII-lea şi care
a dat împreună cu soţul ei, Ludovic de Turingia, mărturie despre valorile creştine
atât în viaţa de la curte cât şi în gestiunea regatului, demonstrând mare atenţie
faţă de cei săraci. O sfântă din viaţa căreia se trag două învăţăminte, după cum
a subliniat Sfântul Părinte la cateheza din cadrul Audienţei generale din 20 octombrie
a.c, şi anume: a poseda o autoritate înseamnă a sluji justiţia şi binele comun; iar
credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele fac mai solidă căsătoria.
Umilinţa Elisabetei a Ungariei, regina de Turingia, ajungea până la punctul
de a depune coroana, simbol al regalităţii, la picioarele Crucii pe care este răstignit
Cristos, Rege încoronat cu spini, rămânând îndelung îngenunchiată în rugăciune.
Aşadar
o sfântă regină din epoca medievală cu o mare libertate de conştiinţă care a ştiut
să profeseze propriile convingeri religioase chiar dacă erau în contrast cu regulile
impuse de protocol şi de rang.