Biserica să caute noi limbaje pentru a comunica credinţa, dar până la urmă doar iubirea
este credibilă: Benedict al XVI-lea la Plenara departamentului vatican pentru cultură
(RV – 13 noiembrie 2010) Benedict al XVI-lea i-a primit sâmbătă în audienţă pe participanţii
la Plenara Consiliului Pontifical pentru Cultură, desfăşurată în perioada 10-13 noiembrie,
cu tema: „Cultura comunicaţiei şi noi limbaje”. Întâlnirea a avut loc în jurul
orei 12, în Sala Clementină din Palatul Apostolic. Sfântul Părinte i-a mulţumit
preşedintelui departamentului vatican pentru cultură, mons. Gianfranco Ravasi, unul
din viitorii noi cardinali, pentru contribuţia oferită studierii tematicii privind
comunicaţia şi noile limbaje, o temă pe care Papa a definit-o „relevantă pentru misiunea
Bisericii”, spunând că „a vorbi despre comunicaţii şi limbaj însemnă de fapt nu doar
a atinge unul din aspectele cruciale ale lumii noastre şi ale culturilor sale dar,
pentru noi care credem, înseamnă a se apropia de însăşi misterul lui Dumnezeu care,
în bunătatea şi înţelepciunea sa, a voit să le reveleze şi să le manifeste oamenilor
voinţa”,
Amintind că îndatorirea principală a Consiliului Pontifical pentru
Cultură este aceea de a promova noi ocazii de vestire a Evangheliei într-un climat
de „profundă transformare culturală” caracterizat de noi limbaje şi de noi forme de
comunicaţie, Sfântul Părinte a spus: • „În acest context, Păstorii şi credincioşii
percep cu preocupare unele dificultăţi în comunicarea mesajului evanghelic şi în transmiterea
credinţei, în interiorul aceleiaşi comunităţi eclesiale. Cum am scris în Exortaţia
apostolică postsinodală „Verbum domini”. Problemele par uneori să crească când Biserica
se adresează bărbaţilor şi femeilor departe sau indiferenţi faţă de o experienţă de
credinţă, la care mesajul de credinţă ajunge în manieră puţin eficientă şi antrenantă”.
Într-o lume care face din comunicaţie o strategie destinată să fie învingătoare,
Biserica – subliniază Succesorul lui Petru – nu rămâne indiferentă dar caută „să le
folosească cu un reînnoit efort creativ”, „cu sens critic şi cu atent discernământ”:
• „Incapacitatea limbajului de a comunica sensul profund şi frumuseţea experienţei
de credinţă poate contribui la atitudinea de indiferenţă a multora, mai ales tineri;
poate deveni un motiv de îndepărtare cum afirma deja Constituţia „Gaudium et spes”,
arătând că o prezentare inadecvată a mesajului mai mult ascunde decât să manifeste
autenticul chip al lui Isus şi al religiei”.
„Biserica vrea să dialogheze
cu toţi în căutarea adevărului – a subliniat încă o dată Benedict al XVI-lea – „dar
pentru ca dialogul şi comunicarea să fie eficiente şi rodnice este necesară sintonizarea
la aceiaşi frecvenţă”.
Benedict al XVI-lea s-a referit la propunerea sa de
dialog şi de întâlnire cu cine este departe de credinţă, aşa-numita „Curte a amabililor”,
pe care departamentul vatican pentru cultură o pune în practică deja în Europa. S-a
referit apoi la necesitatea de a-i contacta pe tineri în mod creativ, mai ales că
aceştia sunt de multe ori „ameţiţi” de noile tehnologii care – în loc să îmbunătăţească
comunicarea, măresc singurătatea şi dezorientarea.
În îndatorirea „dificilă
şi fascinantă” de a comunica credinţa – adaugă Episcopul Romei – Biserica se poate
inspira din patrimoniul extraordinar de simboluri şi imagini ale tradiţiei sale.
•
„În special bogatul şi densul simbolism al liturghiei trebuie să strălucească în toată
puterea sa ca un element comunicativ, până la a atinge în mod profund conştiinţa umană,
inima şi inteligenţa. Apoi, credinţa creştină a legat întotdeauna de liturghie
limbajul artei, a cărui frumuseţe are o specială forţă comunicativă”. Dar, a precizat,
mult mai incisivă decât arta şi decât imaginea în comunicarea mesajului evanghelic
este frumuseţea vieţii creştine: • „Până la urmă doar iubirea este demnă de credinţă
şi rezultă a fi credibilă. Viaţa sfinţilor, a martirilor demonstrează o frumuseţe
unică care fascinează şi atrage pentru că o viaţă creştină trăită pe deplin vorbeşte
fără cuvinte. Avem nevoie de bărbaţi şi femei care să vorbească prin viaţa lor, care
să ştie să comunice Evanghelia cu claritate şi curaj, cu transparenţa acţiunilor,
cu pasiunea plină de bucurie a iubirii”.