Scrisoarea Episcopului Romei către cardinalul Farina: Biblioteca Apostolică, instrument
preţios pentru înţelegerea tezaurului credinţei şi al istoriei
(RV – 11 noiembrie 2010) „Loc eminent al memoriei istorice” al Bisericii din toate
timpurile şi „mijloc preţios” pentru desfăşurarea ministerului Papei. Sunt două
din principalele caracteristici ale Bibliotecii Apostolice Vaticane puse în evidenţă
de Benedict al XVI-lea în scrisoarea trimisă cardinalului Raffaele Farina, arhivist
şi bibliotecar al Bisericii Catolice. Biblioteca Apostolică, redeschisă de puţine
săptămâni, va fi vizitată de Sfântul Părinte pe 18 decembrie.
„Nimic din ceea
ce aparţine cu adevărat umanităţii nu este străin Bisericii” după cum nu poate fi
străin Bisericii imensul patrimoniu literar şi umanistic produs de minţile luminate
ale fiecărei epoci. Iată de ce, în secolul al XV-lea, „în plin umanism”, Papii
timpului au decis să organizeze o colecţie sistematică de texte şi documente. Dar,
subliniază Benedict al XVI-lea, această decizie nu a fost altceva decât „realizarea
instituţională modernă a unei realităţi mult mai vechi”. Aceasta pentru că, scrie
Episcopul Romei, „încă de la începuturi, Biserica Catolică a fost legată de cărţi”:
mai întâi cele ale Sfintei Scripturi, apoi cele teologice şi referitoare la conducere
şi disciplină. Se observă aşadar o continuitate bimilenară a acestei concepţii,
care pleacă de la Petru şi ajunge până la Biserica secolului XXI, iar deplina conştiinţă
privind acest aspect – continuă Papa – mă determină să subliniez cum Biblioteca Apostolică
Vaticană şi în egală măsură Arhivele Secrete fac parte integrantă din instrumentele
necesare desfăşurării ministerului Petrin.
De asemenea, Succesorul lui Petru
evidenţiază că – departe de a fi un simplu rod al unei continui acumulări de rafinate
colecţii – Biblioteca Vaticană reprezintă şi un mijloc preţios capabil să identifice
într-o perspectivă de lungă durată, vechile rădăcini ale situaţiilor şi evoluţiile
lor în timp.
În plus, subliniază Pontiful, Biblioteca Apostolică „conservă
încă de la originile sale, inconfundabila deschidere, cu adevărat catolică, 'universală'
faţă de tot ceea ce umanitatea a creat frumos, bun, nobil şi demn în cursul secolelor”.
„Această deschidere faţă de uman – precizează Benedict al XVI-lea – nu priveşte
doar trecutul ci şi prezentul şi de aceea, în Biblioteca Vaticană, toţi cercetătorii
adevărului au fost întotdeauna primiţi cu atenţie şi cu stimă, fără nici o deosebire
confesională sau ideologică, de la ei cerându-se doar bună credinţă şi o cercetare
serioasă, dezinteresată şi calificată”.
„Cercetarea asupra lui Dumnezeu – scrie
Papa – necesită, printr-o exigenţă intrinsecă, o cultură a cuvântului. Biblioteca
Vaticană – ca „loc în care sunt adunate şi conservate cele mai înalte cuvinte umane”
reprezintă „oglindă şi reflex al Cuvântului” lui Dumnezeu, iar conştiinţa acestui
fapt trebuie să fie ghid al Bibliotecii Vaticane care, „chiar cadă est cufundată într-o
pluralitate de limbi, de scrieri şi de cuvinte” să privească întotdeauna la „Cuvântul”
lui Dumnezeu şi „prin intermediul a ceea ce este provizoriului să caute în mod continuu
ceea ce este definitiv”.